83418 – 29092009 – Oltchim, cel mai mare combinat petrochimic din România şi lider de piaţă în industria regională de profil la mai multe categorii de produse chimice, se confruntă în ultima vreme cu o serie de beţe în roate aruncate de acţionarul minoritar, firma germană Petro Carbo Chem (PCC) SE. Având în vedere incompatibilitatea dintre calitatea pe care PCC o are la Oltchim şi acţiunile sale îndreptate împotriva combinatului vâlcean, probabil că vă puneţi întrebarea simplă: ce urmăreşte acest PCC?
Vrea să elimine Oltchim de pe piaţa din Europa Centrală şi de Est în scopul favorizării combinatul chimic la care este acţionar majoritar, şi anume PCC Rokita din Polonia. Istoria PCC la Oltchim a început în mai 2007 prin cumpărarea unui pachet de unu la sută din acţiuni de la Lindsell Enterprises, participaţie majorată la 12,9% ca urmare a diminuării capitalului social al combinatului vâlcean de către statul român în decembrie acelaşi an. Grupul PCC SE are în jur de 8.200 de angajaţi şi o prezenţă semnificativă pe piaţa europeană de profil, deţinând afaceri în Letonia, Finlanda, Polonia, Republica Cehă, Croaţia, Slovacia, Slovenia, Bosnia şi Herţegovina, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi Ucraina. PCC dispune de expertiza unor agenţi secreţi – Atât Wojciech Zaremba, director de dezvoltare, membru în Consiliul de Administraţie al Oltchim, cât şi Waldemar Preussner, preşedinte, fost membru în CA Oltchim, figurează în evidenţele Wojskowe Sluzby Informacyjne (WSI) drept foşti colaboratori ai serviciilor secrete poloneze. Faptul că grupul PCC SE a fost înfiinţat în 1993, anul în care Wojciech Zaremba a ieşit din serviciile secrete poloneze, nu este chiar o coincidenţă. Ipocrizia PCC în cazul Oltchim – Strategia lui Wojciech Zaremba a fost imediat preluată de PCC, care a decis să ignore propriile valori pe baza cărora îşi desfăşoară activitatea, printre care „Îi tratăm pe alţii aşa cum ne-am dori să fim trataţi”, „Suntem sinceri şi corecţi” şi „Suntem profesionişti şi competenţi în activitatea pe care o desfăşurăm, mulţumită cărora câştigăm încrederea celorlalţi”. Neţinând cont de zicala „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”, PCC a orchestrat, în special prin Wojciech Zaremba, dar şi prin Lamentowicz Adam Wojciech, project development manager în cadrul PCC SE, o amplă campanie de dezinformare şi denigrare la adresa Oltchim şi a managementului acestuia. Scopul urmărit nu este altul decât scădea valorii de piaţă a combinatului, respectiv preluarea şi falimentarea lui. Astfel, PCC, a prezentat în mod eronat Oltchim ca fiind în pragul falimentului, hazardându-se la tot felul de estimări potrivit cărora datoria de 440 milioane de euro a companiei va creşte la un miliard de euro într-un timp foarte scurt, a negat că încearcă să preia combinatul vâlcean prin prisma faptului că acesta este principalul concurent al PCC Rokita, argumentând fals că Oltchim s-a concentrat în mare parte pe producerea de PVC, în timp ce filiala sa poloneză este axată pe polioli, precum şi că cele două companii se diferenţiază în ceea ce priveşte gama de produse şi pieţele geografice urmărite. De asemenea, conştient că banul vorbeşte, prin Zaremba, PCC a apelat la tertipuri de genul ”am investit zeci de milioane de euro în această companie” în condiţiile în care singurul efort al companiei germane a fost acela de a cumpăra 1% din acţiunile Oltchim. Dorind să scoată în evidenţă politica deficitară de personal, PCC a susţinut că, până la finalul anului curent, vor fi concediaţi 1.206 de angajaţi, fără să precize că, în fapt, numărul include angajaţii care vor fi externalizaţi sau pensionaţi, a declarat greşit că Oltchim vrea să cumpere de la Petrom nu doar petrochimia Arpechim, ci şi rafinăria, de unde tragem concluzia că sunt nişte ignoranţi care nu fac diferenţa între cele două, a blocat dezvoltarea combinatului, declarându-se împotriva majorării capitalului social şi conversiei în acţiuni a creanţei deţinute de AVAS la Oltchim, pe care le-a reclamat la Comisia Europeană – DG Competition ca reprezentând ajutoare de stat acordate illegal. Wojciech Zaremba se laudă peste tot în România că acţiunile sale la Bruxelles beneficiază de sprijinul prietenului său Jerzy Buzek, noul şef al Parlamentului European. PCC se declară şi împotriva programului de restructurare şi retehnologizare care prevede conversia electrolizei cu mercur în electroliza cu membrană, mărirea capacităţii şi diversificarea gamei de polioli, preluarea petrochimiei de la Arpechim Piteşti şi participarea ca acţionar la CET Govora pentru producţia de energie electrică şi abur. Nu în ultimul rand, mai aflăm că unele dintre aceste investiţii au fost începute la PCC Rokita creând firmei poloneze un avantaj considerabil pe piaţa externă şi că PCC a încercat, prin tratative directe eşuate cu OMV, să achiziţioneze în nume propriu petrochimia Arpechim. La 13 august 2009, PCC a cerut în instanţă suspendarea măsurii de acordare a unei garanţii de stat către Oltchim în valoare de 49,6 milioane de euro de către Eximbank, blocând preluarea petrochimiei de la Arpechim. Pretextul: garanţia reprezintă ajutor de stat care trebuie notificat Comisiei Europene înainte de implementare. La începutul lunii iulie a.c., PCC şi-a exprimat oficial disponibilitatea de a participa la privatizarea Oltchim printr-o scrisoare de intenţie trimisă Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie din Ministerul Economiei, în care garantează angajaţilor Oltchim păstrarea locurilor de muncă pe o perioadă de cel puţin cinci ani. Asta pentru că circulă zvonul că polonezii sunt în căutarea de investitori luminaţi care să le mai lustruiască imaginea şi alături de care să participe la preluarea Oltchim, doar pentru credibilitate. Indiferenţa poate ucide – Un scenariu asemănător a avut loc la SC Tepro SA din Iaşi, care a fost preluată în 1998 de firma Zelezarny Vesely (fierarii veseli) din Cehia, al cărei scop era îndepărtarea principalului lor concurent pe piaţa ţevilor sudate. Ceea ce este tragic este faptul că privatizarea Tepro s-a soldat nu doar cu pierderi materiale, ci şi umane, fostul lider sindical al combinatului ieşean, Virgil Săhleanu, fiind asasinat, după cum se cunoaşte, la 7 septembrie 2000. Acţiunile reprezentanţilor PCC denotă, ca şi în cazul Tepro, aceeaşi intenţie, respectiv devalizarea Oltchim. – www.promptmedia.ro
