București: Lege privind prelungirea până la 14 ani a vârstei la care un copil cu diabet grav are dreptul la însoţitor

 144252 – 19052016 – Deputatul PSD Neviser Zaharcu a înregistrat la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor Propunerea legislativă pentru completarea art. 58 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Potrivit iniţiativei, la Art. I, după alineatul (2) al articolului 58 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou alineat, alin. (2¹), cu următorul cuprins:

”(2¹) Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-14 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului şi care se încadrează în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale, beneficiază de asistenţă şi îngrijire la domiciliu, în condiţiile prevăzute de lege.” Propunerea deputatului PSD mai prevede, la Art. II, că „În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii vor modifica în mod corespunzător legislaţia în materie”.

În expunerea de motive a proiectului legislativ, parlamentarul tulcean a explicat oportunitatea promovării acestei legi extrem de benefice pentru copiii care suferă de diabet şi părinţii acestora.

”Conform datelor furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, diabetul este una din provocările majore de sănătate ale secolului 21, statisticile indicând o creştere alarmantă a cazurilor de diabet, inclusiv a cazurilor de diabet zaharat de tip 2 în rândul copiilor şi adolescenţilor. De asemenea, diabetul de tip 1 este diagnosticat cel mai frecvent la copii sau la adulţii tineri (diabet juvenil). În condiţiile în care copilul cu diabet are nevoie de ajutorul părinţilor, fraţilor mai mari sau al bunicilor pentru a-şi administra tratamentul cu insulină şi pentru a-şi satisface nevoile nutriţionale şi de alimentaţie, prevederile Ordinului ministrului Sănătăţii şi Familiei nr.725/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, conform cărora „Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale” – încadrare ce conferă dreptul la însoţitor – pot fi apreciate ca având un caracter restrictiv. Acest ordin intră în contradicţie cu o decizie a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în care se spune că bolnavii de diabet au dreptul la însoţitor plătit de stat până la vârsta de 18 ani”, a precizat Neviser Zaharcu, în argumentarea propunerii legislative.

Deputatul a iniţiat această lege pentru a corecta neclarităţile existente în prezent în ceea ce priveşte drepturile de care beneficiază în prezent copiii cu diabet şi mamele acestora: „În acest moment, mamele acestor copii încadraţi în gradul de handicap grav primesc indemnizaţie de însoţitor, până când copilul dependent de insulină împlineşte vârsta de șapte ani. La o zi după această vârstă, mamele acestor copii nu mai pot fi însoţitori, iar copiii respectivi, deşi suferă de aceeaşi afecţiune gravă, sunt înscrişi în handicap accentuat.  Specialiştii atrag atenţia că respectivii copii au nevoie şi după vârsta de șapte ani de patru doze de insulină zilnic, de fiecare masă cântărită şi supraveghere atentă, chiar dacă ei frecventează cursurile şcolare. Mai mult, ei au nevoie de o îngrijire specială, pentru a nu fi tentaţi de anumite avantaje ale copiilor sănătoşi, cel puţin până când vor avea discernământ. Deposedarea mamelor lor de drepturile oferite de calitatea de însoţitor le limitează astfel posibilitatea de a-i supraveghea, astfel încât copilul bolnav de diabet poate în orice moment să sufere complicaţii. Medicii specialişti în diabet şi boli de nutriţie susţin că fără ajutorul mamei sau al altei persoane care găteşte, acestor copii le este imposibil să se descurce. În cele mai multe cazuri, la vârsta de 7 ani, un copil diagnosticat cu diabet insulino-dependent, cu nevoi speciale privind alimentaţia şi tratamentul zilnic, nu se poate descurca fără ajutorul mamei sau al unei persoane adulte care să-l însoţească. Drept urmare, este esenţial ca, până la vârsta la care copilul ajunge să înţeleagă şi să-şi însuşească acest mod de viaţă, să poată beneficia de un însoţitor, măsură aflată în concordanţă cu politicile, strategiile şi recomandările instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale”.

De asemenea, parlamentarul medic a mai arătat că potrivit Registrului de Diabet 2014 şi a evoluţiei numărului de cazuri nou diagnosticate, respectiv a incidenţei, în România se înregistrează o creştere marcată, mult mai mare decât media mondială (care este de 3% pe an).

”Deşi datele finale pentru anul 2015 nu sunt centralizate, până în prezent s-au primit informaţii despre peste 425 de copii nou diagnosticaţi în 2015, ceea ce înseamnă că incidenţa diabetului continuă să crească. Iniţiativa este sustenabilă inclusiv din punct de vedere financiar, deoarece, conform ultimelor date centralizate, diferenţa între copiii bolnavi de diabet cu vârste cuprinse între 0 şi 4 ani şi cei cu vârste cuprinse între 0 şi 14 ani este de doar aproximativ 2.000 de copii la nivel naţional. În consecinţă, efortul financiar al statului este perfect sustenabil. Faţă de cele mai sus arătate, în vederea acordării unei îngrijiri eficiente şi adecvate a copilului cu diabet, propunerea legislativă iniţiată are ca scop eliminarea discriminării prin creşterea, până la 14 ani, a vârstei până la care un copil cu diabet are dreptul la însoţitor”, a concluzionat Zaharcu. – PROMPT MEDIA