Acasă Opinii/Analize Efectul Grindeanu asupra UDMR

Efectul Grindeanu asupra UDMR

DISTRIBUIȚI

Sorin Roșca Stănescu – Patrioții au toate motivele să fie mândri. Ei sunt pe cale de a readuce UDMR în prim-planul politicii românești. Klemen Hunor are de ales. Fie se va alia cu PSD+ALDE, întărind majoritatea existentă și înclinând balanța decisiv de partea acesteia, fie se va alia cu viitoarea majoritate, plasându-se undeva chiar în epicentrul acesteia. Și într-o variantă și în cealaltă, maghiarii au de câștigat. Întrebarea cheie este, însă, unde anume vor câștiga mai mult. Și, desigur, nu este deloc lipsit de importanță să aflăm și ce intenții are statul paralel cu UDMR.

Războiul politic aflat în plină desfășurare se joacă pe muchie de cuțit. Într-o parte, avem alianța PSD+ALDE. Șubrezită prin ruperea ALDE, executată cu promptitudine ostășească de Daniel Constantin. Și prin incredibila resuscitarea a lui Sorin Grindeanu. Căruia i s-a aliat, promp și eficient, Victor Ponta. De altfel, răspunzând ordinului pe unitate, au venit și alții în barca premierului renegat.

În cealaltă parte, este un personaj care pare singur, aproape izolat, dar căruia Constituția și modul extraconstituțional în care este organizat statul român îi conferă puteri importante. Klaus Iohannis. Acesat se pregătește pentru a obține un nou mandat. Și nu prea are performanțe în spate. Absența performanțelor trebuie înlocuită cu altceva. Iar lângă Klaus Iohannis s-au aliniat elemente de mână forte ale statului paralel. Cu toții au drept obiectiv substituirea prin ei înșiși a celor aleși democratic. Construcția, pe aceasta cale, nu numai a unui pol de putere care a existat și există, ci și ridicarea acestuia pe piedestalul câștigător.

Numărătoarea inversă a început. Pregătindu-se pentru al doilea mandat, Klaus Iohannis, indiferent de sprijinul pe care îl are din direcția “sistemului”, încearcă să devină și beneficiarul unei legitimități politice. Această legitimitate politică nu poate fi dată decât tot de o aparență democratică. Klaus Iohannis are nevoie ca de aer ca, în spatele lui, să se alinieze suficiente forțe politice pentru a face invizibile sau cât mai puțin vizibile manevrele anti-democratice ale instituțiilor de forță. Iar momentul a sosit. Sau poate nu?

Teoretic, cel mai important partid de opoziție, pe care ar putea călări Klaus Iohannis în ofensiva lui pentru un al doilea mandat, este PNL. Dar PNL abia a ieșit, în acest weekend, din durerile facerii. Liberalii beneficiază de un nou început. De o nouă viață. Sub conducerea lui Ludovic Orban. Dar, până când acest partid se va restructura și va deveni cu adevărat un instrument politic eficient, capabil să îl împingă pe Iohannis către al doilea mandat, mai durează. Cel puțin câteva luni. Și chiar și așa, rămâne de văzut în ce măsură Ludovic Orban acceptă să sacrifice, în viitor, PNL, mizând pe Klaus Iohannis, sau în ce măsură, din calculele pe care le face, rezultă că un al doilea mandat al lui Iohannis, spre deosebire de primul mandat, ar fi benefic și nu malefic pentru liberali. Dacă PNL își reface forțele în timp record și dacă este decis să meargă pe mâna lui Iohannis, atunci acest partid ar putea deveni un veritabil magnet și pentru celelalte forțe dispersate ale actualei opoziții. Împreună cu societatea civilă aflată sub control și cu instituțiile de forță, ar putea acționa cu succes, luând cu asalt, pe parcursul acestui an, puterea executivă. Și dând, astfel, de pământ cu alianța PSD+ALDE.

În linii mari, între acești parametri se joacă viitorul puterii executive de la București. Cine va sta, în acest an și până în 2019, în Palatul Victoria? Cine se va afla efectiv la butoanele puterii? Răspunsul corect la această întrebare pare, la prima vedere, halucinant. Balanța, într-o direcție sau alta, o înclină UDMR.

În acest moment, atât PSD+ALDE, cât și Klaus Iohannis, aliații săi și instituțiile de forță și-au epuizat resursele. Impartindu-și relativ egal influența pe scena politică românească. Doar UDMR mai poate face diferența. Pe termen scurt și pe termen mediu.

Cel mai dramatic și urgent obiectiv al PSD+ALDE este să își treacă automoțiunea de cenzură. O operațiune demnă de Cartea Recordurilor. Dar, în același timp, indispensabilă pentru păstrarea puterii conferită de Guvern. În acest scop, va funcționa o aritmetică dramatică. Cea a numărului de parlamentari aflați într-o tabără sau în cealaltă. Aparent, PSD+ALDE dispun de o majoritate pe care eu o estimez la 7 voturi, iar cei mai optimiști la 14. Oricum am privi lucrurile, această majoritate este extrem de fragilă. Ea poate fi răsturnată prin influența pe care Victor Ponta o are asupra unor parlamentari cărora le-a făcut, în trecut, servicii. Sau cărora le mai poate face în viitor. Mai sunt și parlamentari șantajabili. Sau chiar șantajați. Mai sunt, evident, și parlamentari care răspund ordinului pe unitate. Gen Grindeanu, Jianu, Ponta. În aceste condiții, PSD+ALDE, aflată într-un declin evident de imagine prin însuși faptul automoțiunii, dar și prin imposibilitatea constituțională de a-și îndeplini legal angajamentul de a prezenta, azi, în plen, textul moțiunii, are nevoie ca de aer de forțe proaspete. De un supliment de voturi. Aceste voturi nu pot fi obținute decât de la UDMR.

Dar, pentru moment cel puțin, UDMR a întors spatele alianței PSD+ALDE, în ciuda faptului că a obținut de la aceasta, în mod discret, suficient de multe locuri în executiv. PSD+ALDE le-ar oferi maghiarilor, într-o alianță formalizată, în mod evident, avantaje mai mici decât cealaltă parte. În cealaltă parte, în mod obiectiv, UDMR ar avea un cuvânt mult mai greu de spus. Acesta este un argument de politică internă, care nu are cum să nu influențeze opțiunea maghiarilor. Există însă și un argument de politică externă. Ca și Klaus Iohannis, ca și PNL, ca și PMP, UDMR este atașat nu socialiștilor, ci popularilor europeni. Din țară, vine un ordin pe unitate din direcția instituțiilor de forță, în jurul cărora gravitează câțiva lideri UDMR, în timp ce, din afara țării, vine același ordin pe unitate din partea popularilor europeni. Și, în plus, cum arătam, apare criteriul interesului pentru adjudecarea unei părți cât mai consistente de putere.

Iată cum se explică și de ce faptul că domnul Kelemen Hunor le-a dat cu tifla reprezentanților PSD+ALDE. Anunțându-i ritos că se mai gândește cui va da voturile la automoțiunea de cenzură și că aceasta automoțiune nu poate fi prezentată duminică, așa cum vor autorii ei, pentru că, vezi Doamne, parlamentarii maghiari sunt plecați în weekend. În realitate, conform Constituției, textul moțiunii trebuie prezentat la Guvern și înregistrat acolo ca atare. Iar registratura nu lucrează în weekend în clădirea în care s-a baricadat Sorin Grindeanu.

UDMR și-a mai făcut o socoteală cât se poate de pragmatică. Admițând că, în cele din urmă, într-o coordonare perfectă, prin contracararea ordinelor pe unitate și a acțiunilor de șantaj, PSD+ALDE ar reuși să își treacă totuși automoțiunea de cenzură, Klaus Iohannis are la dispoziție un instrument de tortură. Care poate fi fatal, în această vară, pentru PSD+ALDE.

În cursul zilei de luni, deci înainte cu două zile de prezumtiva trecere a automoțiunii, Sorin Grindeanu îi va prezenta lui Klaus Iohannis atât demisiile – mai puțin cea a lui Tudorel Toader, care a trișat –, cât și propunerile pentru noii miniștri care, în linii mari, vor respecta algoritmul politic. Procedând constituțional și afirmând cu tărie acest lucru, președintele României se va grăbi să îi valideze. Guvernul Grindeanu 2 va începe să funcționeze oficial înainte ca, tot oficial, să cadă Guvernul Grindeanu 1.

Conform Constituției, din momentul trecerii automoțiunii, PSD+ALDE vor fi totuși îndreptățite să îi propună lui Klaus Iohannis un candidat de nou premier. Numai că asta nu se întâmplă instantaneu. Klaus Iohannis are dreptul și obligația să organizeze consultări cu toate partidele parlamentare. În final, are ultimul cuvânt. El va nominaliza candidatul de premier. Această operațiune va dura mai mult sau mai puțin timp, în funcție de intențiile președintelui. În ipoteza nominalizării de către PSD+ALDE, până la omologare, Klaus Iohannis poate să își ia un timp îndelungat de gândire. În ipoteza în care el însuși nominalizează un candidat de premier, fără a ține cont de majoritatea demonstrată prin automoțiune, pare destul de verosimil că se va mai pierde timp pentru formarea viitorului cabinet, care ar putea să întrunească sau să nu întrunească o majoritate în Parlament. Dacă nu, atunci procedura va fi luată de la început. Și așa mai departe.

În tot acest timp, care poate însemna anotimpul verii și al vacanței parlamentare, Guvernul Grindeanu 2 va funcționa cu motoarele turate la maximum și va da de pământ, rând pe rând, cu întreg programul de guvernare PSD+ALDE. Va oferi în stânga și în dreapta favoruri și va câștiga, în ritm accelerat, de partea sa noi și noi parlamentari. Acest interval de timp va fi exact balonul de oxigent de care au nevoie liberalii, pentru a-și reveni după o lungă perioadă de moarte clinică.

Iată, așadar, cât de important devine UDMR în ecuația viitoarei puteri de la București. Ce va obține în schimb este încă o temă de dezbatere. Mai interesantă chiar. Și, în orice caz, generatoare de emoții individuale și colective.

Sursa: CorectNews – http://www.corectnews.com/politics/efectul-grindeanu-asupra-udmr

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.