146440 – 24052018 – Camelia Gavrilă, președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, a adus în atenţia Parlamentului importanța majoră a educației pentru un mediu sănătos, analizând calitatea mediului în contextul vulnerabilităților lumii moderne și al măsurilor necesare pentru conștientizarea populației.
”Planeta Pământ este atât de darnică, încât omenirea s-a obișnuit să o considere eternă și indestructibilă. Istoria ne arată, însă, că omul a dovedit că poate fi un pericol pentru propria-i specie, pentru celelalte specii, dar și pentru natură în întregul ei. La început din ignoranță, dar și din logica naturală a supraviețuirii, apoi dintr-o dorință de confort, omul nu a făcut altceva decât să epuizeze, secol după secol, tot ceea ce-l înconjoară: resurse vegetale, animale, minerale, afectând mediul înconjurător, de multe ori ireversibil”.
Primele iniţiative de ocrotire a mediului au apărut acum aproximativ 200 de ani din necesitatea salvării unor specii pe cale de dispariţie, dar începând din 1970 sunt semne clare de îmbolnăvire a planetei: subţierea stratului de ozon, încălzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi solului. Oamenii au început să înţeleagă necesitatea adoptării unui comportament responsabil față de natură, însă responsabilitatea omului pentru ocrotirea mediului este atât individuală, cât și colectivă: protecţia naturii angajează colaborare şi sprijin reciproc pe plan local, naţional sau internaţional.
În ultimele decenii, observând degradarea continuă și accentuată a calității mediului, umanitatea s-a preocupat de natura înconjurătoare, prin proiecte, analize, programe de cercetare.
La nivelul continentului nostru, Uniunea Europeană are propria strategie de protejare a mediului, aplicând unele dintre cele mai avansate standarde de protecție a mediului din întreaga lume. Politica de mediu a Uniunii își propune să contribuie la ecologizarea economiei și la protejarea naturii, la protejarea sănătății și a calității vieții persoanelor care trăiesc pe teritoriul său. Astfel, în domeniul protecției naturii, Uniunea Europeană depune eforturi importante și apreciate pentru protejarea arealelor naturale și pentru a stopa declinul speciilor și habitatelor pe cale de dispariție. În acest scop, a fost creată Natura 2000, o rețea formată din 26.000 de zone naturale protejate care acoperă aproape 20 % din suprafața terestră a UE și în care activitățile umane durabile pot coexista cu speciile și habitatele rare și vulnerabile.
Uniunea Europeană, ca actor geopolitic de prim rang, abordează cu maximă seriozitate probleme grave, cum sunt cele ce vizează curățenia oceanului planetar, exploatarea durabilă a solurilor și a ecosistemelor sau menținerea, în limite gestionabile, a actualelor schimbări climatice. Politica actuală a Uniunii Europene este valabilă până în anul 2020 și se bazează pe cel de-al 7-lea program de acțiune pentru mediu, de implementarea căruia sunt responsabile atât instituțiile europene, cât și fiecare dintre statele membre.
În acest sens, deputatul PSD Camelia Gavrilă apreciază strategiile naționale ale României pentru protecția mediului, aflate în responsabilitatea Ministerului Mediului și a instituțiilor deconcentrate din subordinea acestuia, ce sunt fundamentate atât pe baza reglementărilor naționale, cât și pe baza celor ale Uniunii Europene, dar avertizează și asupra pericolelor care persistă încă. O restanță importantă înregistrată la acest moment de România în domeniul protecției mediului este cea legată de transpunerea prevederilor Directivei 2015/2193 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere. Proiectul de act normativ a fost elaborat, urmând ca acesta să fie adoptat de Parlamentul României.
”Soluția, ca și în cazul altor momente cruciale din istoria omenirii, răspunsul stă într-un singur cuvânt: educație. Este necesar să nu mai așteptăm ca totul să fie rezolvat doar prin politici statale și să ne asumăm, la nivel de grup, dar și individual, responsabilitatea ce ne revine, acționând fiecare dintre noi, acasă, în contextul activităților profesionale, pe stradă, în vacanță. În acest mod, prin implicare activă, putem atenua și chiar evita predicțiile oamenilor de știință”, subliniază Gavrilă.
Formarea elevilor în sensul unei conştiinţe şi conduite ecologice devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ şcolar şi extraşcolar. Implicarea elevilor, de la clasele mici şi până la liceu, în activităţile de cunoaştere, înţelegere a unor aspecte şi fenomene din universul apropiat, în identificarea şi rezolvarea unor probleme de poluare şi degradare a mediului, are ca rezultat formarea unor convingeri şi deprinderi de apărare, conservare şi dezvoltare a mediului înconjurător, condiţie de viaţă civilizată și sănătoasă.
Apărarea mediului înconjurător este un exerciţiu de practică socială, iar şcoala trebuie să facă acest exerciţiu cu întreaga populaţie şcolară care în viitor va avea răspunderi mari şi concrete în gestionarea raţională a tuturor condiţiilor de mediu natural şi social.
Formele în care acest tip de educație se poate transpune în practică sunt multiple, pornind de la educația formală, prin introducerea în programa școlară a unor discipline de studiu, module/secvențe de conținut destinate acestui domeniu, prin organizarea unor lecții deschise, atractive, cu rol de model pedagogic, organizarea excursiilor și taberelor școlare tematice (așa numitele ”vacanțe active”), programe și proiecte derulate în cooperare cu autoritățile locale, și continuând cu organizarea de seminarii, conferințe, proiecte de cercetare sau de ecologizare.
În concluzie, un mediu sănătos, un univers sigur, o dezvoltare durabilă sunt repere pentru orice abordare politică responsabilă, inclusiv în zona educației.
