150056 – 09042019 – În contextul exercitării de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene, în perioada 10-11 aprilie 2019 va avea loc Reuniunea informală a miniștrilor ocupării forței de muncă și politicii sociale. Lucrările se vor desfășura la București, la Palatul Parlamentului.
Evenimentul reunește miniștrii ocupării forței de muncă și politicii sociale din statele membre ale Uniunii Europene și va fi prezidat de ministrul român al Muncii și Justiției Sociale, Marius Budăi.
La reuniune vor mai participa Marianne Thyssen, comisarul european pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncă, Heinz Koller, directorul regional pentru Europa și Asia Centrală al Organizației Internaționale a Muncii, Juan Menéndez-Valdés, directorul executiv al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, Virginia Langbakk, directorul Institutului European pentru Egalitatea de Gen, Aurelia-Grațiela Drăghici, secretarul de stat al Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, precum și alți oficiali din cadrul unor agenții europene.
Evenimentul va debuta în dimineața zilei de 10 aprilie 2019, când miniștrii ocupării forței de muncă și politicii sociale din statele membre se vor reuni la Palatul Parlamentului pentru a discuta subiecte ce țin de participarea femeilor pe piața muncii și în management, de combaterea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați, de integrarea femeilor cu dizabilități pe piața muncii.
Joi, 11 aprilie 2019, printre subiectele dezbătute la reuniunea ministerială informală se vor număra elaborarea unei strategii privind asigurarea egalității între femei și bărbați, precum și integrarea perspectivei de gen în dimensiunea socială a UE după 2020.
AGENDA DISCUȚIILOR:
Preşedinţia română va urmări intensificarea cooperării şi a schimbului de bune practici între statele membre în ceea ce privește consolidarea independenței economice a femeilor și participarea lor pe piața forței de muncă. Cu ocazia reuniunii de la București, va avea loc o prezentare privind independența economică a femeilor, precum și o dezbatere referitoare la încurajarea lor de a accesa locuri de muncă atipice. De asemenea, discuțiile de la București vor aborda tema diferenței de remunerare dintre femei și bărbați, precum și situația femeilor cu dizabilități.
Uniunea Europeană și statele sale membre dispun de un mandat ferm pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, iar legislația specifică în materie acoperă domenii specifice din viața acestora.
Strategia Europeană pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități cuprinde angajamente clare pentru a asigura o atenție sporită protecției și promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități, inclusiv a femeilor aflate în această situație.
La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 27,5% dintre femeile de peste 16 ani declară o limitare a activității, comparativ cu 23,0% dintre bărbații din aceeași grupă de vârstă. Legislația UE oferă protecție împotriva discriminării de gen în ceea ce privește încadrarea în muncă. În același domeniu, cel al ocupării forței de muncă, este de asemenea în vigoare și legislația care interzice discriminarea pe criteriul dizabilității.
Pilonul european al drepturilor sociale conține, printre cele 20 de principii ale sale, câteva deosebit de importante pentru egalitatea de gen și femeile cu dizabilități: egalitatea de tratament între femei și bărbați pe piața muncii, inclusiv dreptul la plată egală; egalitatea de tratament în ceea ce privește protecția socială, educația și accesul la bunuri și servicii.
Totuși, barierele persistente din punct de vedere cultural, social, legal, fizic și instituțional reprezintă restricții pentru integrarea deplină a femeilor cu dizabilități în societate în toate domeniile vieții publice și private, inclusiv în domenii precum educația și ocuparea forței de muncă.
Pentru femeile cu dizabilități, ratele scăzute de acces la programele de educație și de formare profesională, precum și lipsa oportunităților de acces pe piața muncii, conduc la o lipsă de competențe și calificări profesionale.
În plus, stigmatizarea și discriminarea femeilor cu dizabilități, precum și mediile inaccesibile de muncă, se constituie în restricții de participare în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și conduc la condiții de muncă mai puțin sigure.
Acest aspect se poate observa si pe baza statisticilor existente la nivel european. Potrivit acestora, în 2016 persoanele cu dizabilități din Uniunea Europeană aveau mai multe șanse de a se confrunta cu sărăcia la locul de muncă decât populația generală. Rata de ocupare a femeilor cu dizabilități (45,9%) era mai mică decât cea a bărbaților din aceeași categorie (50,6%). În ceea ce privește calitatea vieții percepută de persoanele cu dizabilități, Eurofound constată că măsura în care se simt excluse din societate variază considerabil în funcție de angajarea lor sau nu. Cei care au un loc de muncă resimt mai puțin frecvent sentimentul de excludere socială decât respondenții șomeri pe termen lung sau cei care nu pot să muncească din cauza dizabilității.
Așadar, deși au fost formulate mai multe inițiative pentru a promova drepturile femeilor cu dizabilități, politicile aferente sunt limitate. Este necesar ca politica globală să fie transpusă în contextul național prin consolidarea politicilor publice pentru femei cu dizabilități. Este esențial ca în toate domeniile vieții publice și private să se reducă în mod semnificativ inegalitățile cu care se confruntă femeile cu dizabilități.
