Acasă Opinii/Analize Sorina, manipularea perfectă. Ce trebuie să ascundă imensa perdea de fum

Sorina, manipularea perfectă. Ce trebuie să ascundă imensa perdea de fum

DISTRIBUIȚI

  150863 – 25062019  – Scandalul Sorinei din Baia de Arama contine o singura mare problema de fond: lipsa de proceduri clare pentru fiecare situatie in parte, adica este un esec de sistem, scrie Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com.

            Si pe aceasta concluzie cred ca ar trebui sa se concentreze intreg efortul viitor. Pentru ca pe viitor sa nu mai avem nici parinti adoptatori care nu pot ajunge la copil, nici asistenti maternali abuzivi, nici copii terorizati cu povesti de tip Frankenstein, nici rezolvarea unor probleme de natura civila cu mascati.

            Este fix ceea ce insa nu se discuta mai deloc.

            Pentru ca prezinta ingredientele ideale (”atat de” ideale incat alung cu greu gandul ca este o regie de la cap la altul), acest scandal este folosit pe de-o parte in razboiul contra Justitiei, dar si ca un soi de repetitie generala cu costume si personaje pentru campaniile viitoare.

            Iar ideea centrala care este scrijelita cu emotii tari in mintea oamenilor suna asa: strainii ne fura copiii pentru a lua organele, cu ajutorul justitiei care nu abuzeaza doar politicieni, ci si oameni simpli, iar de aceea trebuie anihilata.

            Pe scurt, fara arsenalul de emotii grele, scandalul ar fi cam asa: Sorina este un copil abandonat, de etnie rroma (deci expus si riscului de rasism), dat in plasament unei familii care a refuzat in scris sa o adopte si care pana la urma a fost adoptat prin hotatare definitiva de o familie de romani stabiliti in SUA.

            De doua luni de zile, relatia juridica a Sorinei cu asistentii maternali a incetat si, in acelasi timp, ea a devenit copilul cu acte in regula al cuplului adoptator, care are drepturi egale cu ale oricarui parinte.

            Deci daca parintii care se uita la televizor doresc sa se identifice cu cineva, se pot identifica cu familia adoptatoare, pentru ca ei sunt parintii, nu cu asistentii maternali care sunt reprezentatii statului, platiti sa faca o munca.

            Cum ar fi ca invatatoarea sa refuze sa va mai dea copilul acasa pe motiv ca nu sunteti compatibili cu el si cu tot cu orele de after-school ea petrece mai mult timp decat dvs cu copilul?

            Pentru ca, totusi, asistentii au refuzat sa dea copilul, din motive care pot fi multiple, de la leafa, la speranta obtinerii unor compensatii de la adoptatori etc, dar care nici macar nu conteaza, a fost pusa la incercare capacitatea statului de a pune lucrurile in ordine. O capacitate care s-a dovedit extrem de deficitara.

            In cele din urma, copilul a ajuns la parintii sai legali, exista dovezi ca se simte bine, ca se adapteaza. Ce ramane in urma este stabilirea unor chestiuni punctuale si de sistem:

            1. Asistentii maternali au terorizat copilul ca ii vor fi scoase organele? Reactia disperata a copilului la asta conduce, mai ales coroborata cu usurința cu care pare sa se fi adaptat dupa ce s-a convins ca organele sunt si vor ramane la locul lor. E usor sa faci un copil terorizat sa se opuna cu disperare (vedeti asta si prin salile de asteptare ale medicilor de familie in zile de vaccinare), dar e greu sa faci un copil terorizat si nefericit sa rada si sa se joace relaxat, asa cum apare Sorina in filmarile puse la dispozitie de familia adoptatoare.

            2. A gresit procurorul cu ceva in interventie? Dupa parerea mea, faptul ca a apelat la mascati arata ca se astepta la o reactie din partea asistentilor maternali si a comunitatii acestora. Dar a picat in alt fel in capcana intinsa.

            Inteleg ca ridicarea copilului nu a fost in executarea hotararii judecatoresti civile, ci pentru ca exista o plangere pentru rele tratamente aplicate minorului si care, tocmai in virtutea acestei suspiciuni, trebuia dusa la IML si examinata in prezenta parintilor legali.

            Deci, pe fond, este posibil sa existe justificari legale pentru actiune, insa ca maniera de actiune ea a aparut cel putin stangace. Si acest lucru ar trebui verificat.

            Din pacate, insa, verificarea va fi facuta de organisme total necredibile precum Inspectia Judiciara si Sectia pentru magistrati (SS), mai precis de controversatul procuror Mihaiela Iorga Moraru.

            Cat timp ele fac ancheta, nu cred ca avem sansa sa ajungem la un adevar cu adevarat credibil inainte de faza instantei de judecata.

            3. De ce a fost nevoie sa se ajunga la implicarea Parchetului? Pentru ca Directia pentru Protectia Copilului nu are procedurile necesare, ceea ce prezinta, cum spuneam, problema cea mai grava, de sistem.

            Si este o chestiune care merge dincolo de adoptii. Sunt multi parinti care nu au acces la copii in baza dreptului de vizitare stabilit de instanta, pentru ca parintele care are custodia terorizeaza copilul cu amenintari de toate felurile si astfel il determina sa refuze contactul cu celalalt parinte.

            Iar executorii judecatoresti nu au curajul sa treaca peste refuzul copilului.

            Dincolo de aceste aspecte, povestea a fost folosita, daca nu chiar conceputa, intr-o regie. Elementele, cum spuneam, sunt ideale:

            1. Emotii foarte intense care tintesc zona cea mai sensibila a oricarui om – copiii, familia. Toti parintii s-au identificat instinctiv cu parintii din scandal, dar nu cu cei reali, ci exact cu cei care incalca drepturile parintesti.

            Chiar eronata, identificarea a creat terenul emotional ideal pentru orice manipulare.

            2. Conspiratia si povestea horror. Povestea recurenta a ambulantei negre care rapeste copii pentru recoltare de organe este aceeasi tema care exercita o teama si o forta de atractie uriasa.

            Daca ai un dram de ratiune, realizezi ca cine vrea sa traficheze organele unui copil nu il ia cu acte in regula ca sa raspunda pentru el, ci il cumpara in secret din tari unde nici macar nu e inregistrat oficial.

            3. Omul simplu strivit de autoritatea abuziva. Toti cei care au un necaz, ca sunt asistenti social prost platiti, ca sunt parinti care nu pot adopta, ca au fost amendati fara sa se considere vinovati, s-au identificat cu cei care sunt de fapt adevaratii agresori, dar au fost prezentati ca victime.

            In timp ce adevaratele victime, adica parintii adoptatori de drept, au fost tratati ostil, ca strainii imbuibati care nu ne mai fura doar petrolul, gazul si sarea, ci si copiii.

            Ca este vorba strict despre reactii emotionale manipulate o dovedeste o oarecare schizoidie a comportamentului social: oameni care acum acuza traficul de organe nu au sarit ca arsi in cazul unor acuzatii rele de trafic de organe, cand opinia publica a fost de partea celor acuzati – prof. Lucan de exemplu.

            Oameni care acum mor de grija Sorinei cu siguranta nu si-au pus problema sa adopte unul dintre cei 55 de mii de copii institutionalizati din Romania pentru care nu s-a gasit o familie care sa ii vrea.

            Aceiasi oameni care acum lesina vazand, pana la urma, criza unui copil nu isi pun problema ca ea poate fi consecinta terorii psihice la care a fost supus cu amenintarea furtului de organe si n-ar fi avut nicio apasare sa vada o criza de isterie similara a unui copil in fata unei jucarii care ii e refuzata.

            Suntem tara cu cele mai multe cazuri documentate de violenta in familie, iar cand autoritatile norveginene au luat un copil pentru ca a fost agresat de parinti aceiasi oameni s-au plasat de partea parintilor abuzivi.

            Ca ar putea fi o regie o dovedesc cateva elemente.

            De exemplu, asa-zisa scrisoare a Sorinei in care sta scris: ”sa fiu audiata de autoritatile statului”. Un copil de 8 ani nu poate emite o asemenea sintagma, exclus! Ori scrisoarea e falsa cu totul, ceea ce nu exclud, fiind mai degraba scrisul unui copil ceva mai mare, ori este dictata.

            Sau faptul ca sotul asistentei maternale a montat camere special in asteptarea autoritatilor, potrivit propriilor declaratii. Interesant si ca masinile venite in sprijinul asistentilor maternali din alte localitati pareau venite direct de la o expozitie auto de lux.

            De la toate elementele de manipulare, PSD si propaganda TV au creat cateva mesaje clare:

            1. Republica procurorilor loveste nu numai oamenii politici, ci abuzeaza si oamenii simpli.

            2. Strainul este dusmanul de moarte.

            3. Reeditarea temelor de campanie din 2014, cand Klaus Iohannis era acuzat de trafic cu copii.

            Si cat timp lupta impotriva Justitiei este upgradata si se testeaza teme de campanie despre ce nu vorbim, ce este acoperit:

            1. Ca pentru copiii bolnavi de cancer nu mai sunt citostatice.

            2. Incep taierile de bani in multe institutii publice, incepand cu primariile.

            3. Viorica Dancila tine secret Raportul GRECO, care explica de ce SS trebuie sa fie desfiintata fiind o anomalie a sistemului judiciar. Mai mult, SS ancheteaza acest caz manipulatoriu, deci va fi victimizata suplimentar.

            4. Raportul Comisiei de la Venetia care critica sever ordonantele de operationalizare a SS.

            Trist este ca dorinta de afirmare si imagine a procurorului general Licu, dornic sa arate ca nu degeaba ocupa functia si o merita pe deplin in guvernare pesedista, ataca adoptia cu o cerere de revizuire inainte de a sti daca nu cumva copilului chiar ii e bine.

            Ceea ce inseamna ca viata Sorinei nu poate intra pe fagasul linistit alaturi de familia care e gata sa-i ofere un viitor si ramane blocata in incertitudine. Motive de revizuire nu sunt, spun juristii cu care am vorbit, dar la cat de mare a ajuns isteria publica cine stie daca nu cumva copila ar putea reveni in familia de unde a ajuns cu malnutritie la spital.

Si daca nu o sa mai vrea sa se intoarca?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.