96107 – 24112010 – Parlamentul European nu renunţă la poziţia sa fermă şi unită în contextul actualului impas cu privire la bugetul UE pentru 2011. Această poziţie a fost confirmată şi de dezbaterea de marţi din plen, la care a participat preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso, reprezentantul preşedinţiei belgiene, Melchior Wathelet, şi comisarul european pentru buget Janusz Lewandowski.
Discuţiile s-au axat în jurul a trei aspecte prioritare: cifrele pentru bugetul 2011, flexibilitatea bugetară pentru a putea face faţă noilor priorităţi sau urgenţe, participarea Parlamentului la discuţiile privind viitorul acord financiar multianual şi resursele proprii.
În deschiderea dezbaterii, preşedintele Buzek a reamintit oaspeţilor participanţi că Parlamentul European a acceptat plafonul propus de Consiliu. „În schimb, am dorit un acord cu privire la flexibilitatea în buget şi asupra modului în care Tratatul de la Lisabona va putea fi pus în aplicare în discuţiile privind cadrul financiar pe termen lung al Uniunii Europene”, a declarat Buzek.
Joseph Daul (PPE, FR) a declarat că „această dezbatere nu este o luptă pentru putere. Realitatea este că actualul buget nu ia în considerare noile competenţe ale UE, nici faptul că Parlamentul a solicitat revizuirea bugetară, iar în plus nu există finanţare pentru strategia UE 2020. Consiliul adoptă programe fără însă a asigura o finanţare adecvată.”
În numele grupul S&D, Martin Schulz (DE) a precizat că „Parlamentul este testat. Discuţia nu mai este despre bani, ci despre direcţia în care Europa se îndreaptă. Este vorba despre dreptul Parlamentului conform prevederilor Tratatului de la Lisabona. Noi am fost aleşi pentru a decide cu privire la Europa şi bugetul acesteia. Acum guvernele naţionale doresc să ne controleze şi să ne monitorizeze. Această abordare este greşită.” Referindu-se la flexibilitate, el a menţionat că „este în interesul tuturor instituţiilor să se reacţioneze în mod flexibil dacă este necesar.”
Liderul liberal Guy Verhofstadt (ALDE, BE) a declarat că „în legătură cu cifrele bugetului, nu există niciun secret că Parlamentul este pregătit să le accepte, cu condiţia că există un acord global, dar a doua parte, flexibilitatea, este la fel de importantă. Flexibilitatea nu este o concesie din partea Consiliului, ea este necesară pentru a finanţa noi proiecte (…). Cel mai important lucru este să rezolvăm problema finanţării viitoare a UE. De aceea, aspectul legat de resursele proprii trebuie să facă parte din acord. Nu este vorba despre revizuirea tratatelor, ci despre punerea în aplicare a prevederilor acestora!”
Daniel Cohn-Bendit (grupul Verzilor/ALE, FR) a considerat că Uniunea Europeană se află la răscruce, întrebarea nefiind despre bani, ci despre promovarea în continuare a ideii europene sau nu. Dorim ca UE să rezolve problemele care nu pot fi soluţionate la nivel naţional, însă statele membre nu doresc să confere Uniunii mijloacele necesare pentru a realiza acest lucru (…) Noi suntem pregătiţi să aşteptăm atât timp cât este nevoie, însă nu vom pune capăt acestei dezbateri tocmai la jumătate de drum.”
Grupul politic ECR a fost reprezentant de Lajos Bokros (HU), care a susţinut că „500 de milioane de cetăţeni care plătesc impozite nu pot înţelege de ce nu s-a ajuns la un acord în primul an al tratatului de la Lisabona. … Dar se poate ajunge la un acord – dacă ne putem înţelege asupra flexibilităţii. Dacă putem cădea de acord asupra flexibilităţii, Parlamentul poate promite să nu forţeze guvernele să facă declaraţii politice. Va fi o ruşine şi mai mare să nu putem obţine un acord nici de data aceasta.”Lothar Bisky (DE), din partea grupului GUE/NGL, a subliniat: „Noile competenţe nu pot fi finanţate, cel puţin nu în totalitate, în cadrul actualului buget. Statele membre trebuie să poarte discuţii cu Parlamentul pe tema resurselor proprii. Dacă încetăm dialogul, înseamnă că abandonăm ideea integrării europene”. El a avertizat de asemenea că „contribuabilii net au tendinţa de a uita ce înseamnă solidaritatea.”
Ultimul reprezentant al grupurilor politice a fost Marta Andreasen (EFD, UK), care a declarat în plen următoarele: „Să fim cinstiţi, negocierile privind bugetul pentru anul viitor nu au reuşit din cauza ambiţiei Parlamentului de a obţine cât mai multe puteri privind bugetul. Și ideea de a avea un impozit european a fost întotdeauna inacceptabilă pentru noi.”
Răspunzând din partea Preşedinţiei UE, secretarul de stat belgian pentru buget Melchior Wathelet a insistat pe trei aspecte: bugetul pentru anul 2011, problema flexibilităţii şi declaraţia politică privind implicarea Parlamentului în discuţiile privind viitoarele perspective financiare multianuale şi dezbaterea privind resursele proprii. Ministrul belgian consideră că declaraţia politică a fost adevărata problemă în Consiliu, spunând „Dar putem avea această discuţie. Este înscrisă în tratat şi o vom avea, poate mai târziu.”
Preşedintele Comisiei José Manuel Barroso a declarat: „Trebuie să demonstrăm că toţi actorii participanţi înţeleg pe deplin implicaţiile tratatului, că o colaborare strânsă între instituţii la cel mai înalt nivel politic este o consecinţă naturală a angajamentului nostru comun de a adopta un cadru financiar adecvat pentru viitor.”
„Vom folosi dreptul nostru de iniţiativă pentru a prezenta propuneri privind resursele proprii înainte de luna iunie a anului viitor. În mod evident, Parlamentul trebuie să fie consultat pe această temă”, a adăugat el. Domnul Barroso a susţinut de asemenea poziţia Parlamentului cu privire la flexibilitate, declarând că „trebuie să avem o majoritate calificată pentru un procent de 0.03% din PIB. Sper să am un mesaj pozitiv din partea Consiliului cu privire la acest subiect.”
Parlamentul European va vota joi, 25 noiembrie, o rezoluţie pe tema negocierilor privind bugetul pentru anul 2011. www.promptmedia.ro
