96555 – 09122010 – Comisia Europeană şi-a prezentat joi propunerea de strategie a UE pentru regiunea Dunării şi cei 115 milioane de locuitori ai acesteia. Această iniţiativă vizează dezvoltarea imensului potenţial economic şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu ale regiunii. Prin stabilirea unui cadru pentru cooperarea pe termen lung privind o mare varietate de aspecte, strategia va avea un rol-cheie pentru îmbunătăţirea transportului durabil, realizarea conexiunii între sistemele energetice, protecţia mediului, conservarea resurselor de apă şi stimularea climatului de afaceri. Concentrându-se asupra creşterii durabile, ea va contribui, de asemenea, într-o mare măsură la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Strategia va aduce o valoare adăugată, asigurând coerenţa între diferite domenii politice şi o mai mare coordonare între statele participante. În absenţa unor noi fonduri pentru punerea în aplicare a strategiei, o mai mare armonizare a programelor adoptate de statele din regiunea Dunării ar trebui să determine amplificarea impactului celor 100 de miliarde EUR disponibile pentru regiune în cursul exerciţiului financiar actual. Această strategie propune înfiinţarea celei de-a doua „macroregiuni” a UE, după crearea macroregiunii UE din zona Mării Baltice.
Comisarul european pentru politică regională, Johannes Hahn, a declarat: „În cursul perioadei de consultare, statele din regiunea Dunării şi-au arătat angajamentul faţă de crearea unei noi macroregiuni la cel mai înalt nivel. Strategia şi planul de acţiune pe care le propunem au la bază peste 800 de contribuţii primite chiar din partea regiunii. Sunt convins că, insistând asupra celor mai importante aspecte, cum ar fi mobilitatea, energia, poluarea, locurile de muncă şi securitatea, strategia va aduce o contribuţie reală la construirea unui viitor mai bun pentru această parte a Europei. Această a doua macroregiune a UE va avea un rol important în experimentarea acestei forme de cooperare. Sunt convins că abordarea macroregională poate oferi rezultate excelente, astfel cum vedem deja în regiunea Mării Baltice.”
Regiunea Dunării cuprinde 14 ţări (dintre care 8 sunt state membre ale UE) din Germania la vest până în Ucraina la est. Printre provocările cu care se confruntă se numără potenţialul de transport naval nevalorificat, lipsa legăturilor rutiere şi feroviare, eforturile necoordonate în domeniul educaţiei, al cercetării şi al inovării şi ameninţările la adresa mediului. Recentul dezastru legat de scurgerea de nămol toxic în Ungaria reprezintă o ilustrare clară a necesităţii colaborării transfrontaliere pentru a preveni răspândirea poluării şi a combate efectele unor astfel de catastrofe.
Având în vedere faptul că multe dintre aceste provocări sunt interconectate, cooperarea într-un cadru „macroregional” are drept obiectiv realizarea unei coordonări mai eficiente. Această abordare nu implică noi legi sau instituţii, ci mai degrabă consolidează legăturile între diferite politici şi între o gamă largă de părţi interesate. Obiectivul său este de a sluji interesul regiunii în ansamblu, luând în considerare, în acelaşi timp, diversitatea acesteia.
Deşi strategia nu va oferi o finanţare UE suplimentară, regiunea beneficiază deja de o finanţare considerabilă prin intermediul unei serii de programe ale UE. Obiectivul este de a fructifica într-o mai mare măsură sprijinul disponibil – nu mai puţin de 100 de miliarde EUR au fost alocate în cadrul politicii de coeziune (Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul social european) între 2007 şi 2013 – şi de a arăta modul în care cooperarea macroregională poate contribui la rezolvarea problemelor locale.
Strategia conţine un plan de acţiune detaliat bazat pe patru piloni: 1. Conectarea regiunii Dunării (de exemplu, îmbunătăţirea mobilităţii, încurajarea energiei durabile şi promovarea culturii şi a turismului), 2. Protecţia mediului în regiunea Dunării (de exemplu, refacerea calităţii apei, gestionarea riscurilor de mediu şi conservarea biodiversităţii), 3. Asigurarea prosperităţii regiunii Dunării (de exemplu, dezvoltarea capacităţii de cercetare, a educaţiei şi a tehnologiilor informaţiei, sprijinirea competitivităţii întreprinderilor şi investiţii în competenţele populaţiei), 4. Consolidarea regiunii Dunării (de exemplu, ameliorarea capacităţii instituţionale şi îmbunătăţirea cooperării în vederea combaterii crimei organizate).
Strategia are o durată nedeterminată, însă include câteva obiective limitate în timp, pentru a mobiliza eforturile, printre care se numără creşterea cu 20% a transportului de marfă pe Dunăre până în 2020, reducerea până în 2020 a nutrienţilor pentru a readuce ecosistemele din Marea Neagră la nivelurile din 1960, garantarea accesului la internet în bandă largă de mare viteză pentru toţi cetăţenii UE din regiune până în 2013, asigurarea unei populaţii viabile de sturioni de Dunăre până în 2020.
În vederea îndeplinirii acestor obiective, strategia enumeră o serie de acţiuni care vor aduce, de asemenea, o contribuţie importantă la realizarea obiectivelor mai ample ale Strategiei 2020 pentru o creştere durabilă şi inteligentă. Exemplele includ: modernizarea flotei de nave fluviale; construcţia a două poduri peste fluviu între România şi Bulgaria; promovarea regiunii Dunării ca destinaţie turistică; construirea de staţii de tratare a apelor reziduale dacă este necesar; înfiinţarea de centre comune de cercetare şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale comunităţilor rome.
Ţările participante sunt cele care fac în prezent obiectul Procesului de Cooperare Dunăreană (dintre care opt sunt state membre ale UE): Germania (în special Baden-Württemberg şi Bavaria), Austria, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România, Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Moldova şi Ucraina.
Comisia propune strategia la solicitarea Consiliului European. Statele membre au solicitat facilitarea de către Comisia Europeană a creării strategiei şi a punerii sale în aplicare.
Propunerea de astăzi este rezultatul unei consultări publice şi a unei serii de dezbateri în cadrul unor conferinţe cu părţile interesate, la care au participat state membre, autorităţi regionale şi locale şi alte părţi interesate. Este probabil ca strategia să fie aprobată de statele membre în cursul preşedinţiei ungare în prima jumătate a anului 2011. www.promptmedia.ro
