99814 – 03042011 – “Unde aş putea învăţa turca?”, întreabă Juma, un libian de 22 de ani, asistentei medicale care îi tratează rănile cu blândeţe. El este unui dintre cei 12 libieni – un amestec de rebeli şi demonstranţi – care au fost aduşi în Turcia pentru a mai elibera spitalul supra-aglomerat din Benghazi. O plagă împuşcată în zona gâtului, căpătată în primele zile ale revoltelor, i-a distrus nervii din braţ. “Spun că ar putea dura un an până să mă recuperez, deci trebuie să cunosc limba”, explică tânărul plin de optimism. Salonul lor de la Spitalul Avicenna din Istanbul este decorat cu drapelele Turciei, tricolorul rebelilor libanezi şi un afiş al IHH, organizaţia de caritate turco-islamică ce i-a adus aici. “Sunt foarte mândru de ce a făcut IHH”, spune Mejdi, un alt pacient. „Simt o profundă solidaritate faţă de Turcia”.
Organizaţia, citată de SETime, afirmă că plănuieşte să mai aducă la Istanbul alţi 70 de răniţi libieni şi a lansat o campanie de întrajutorare pentru victimele dezastrului din Libia. “Am fost prima ONG internaţională care a acordat ajutor în Benghazi”, susţine Murat Bayraktar, coordonator al echipelor de intervenţie ale IHH. Organizaţia a ajuns în oraş pe 22 februarie, la cinci zile după izbucnirea conflictelor şi cu patru zile înainte de sosirea reprezentanţilor Crucii Roşii. Implicarea sa rapidă este motivată şi de faptul că liderii turci încearcă să-şi asume responsabilităţile faţă de NATO, fără însă a pierde din vedere perspectiva arabă.
Săptămâna aceasta, Ankara a anunţat că va prelua conducerea aeroportului din Benghazi, pentru a distribui ajutoare umanitare, şi că a trimis deja ajutor medical în oraş. De asemenea, se poziţionează drept un posibil mediator, menţinând canalele de comunicare deschise deopotrivă cu Gaddafi şi rebelii. “Cazul Libiei este cu precădere dificil pentru Turcia, deoarece o coaliţie agresivă în Vest va fi criticată de către publicul arab”, a afirmat Gokhan Bacik, profesor de Relaţii Internaţionale la Universitatea Fatih din Istanbul. „Pe de altă parte, dacă Turcia nu se implică, va căpăta reputaţia de ţară care investeşte atunci când vremurile sunt bune, însă se face nevăzută pe timp de criză”. În acest echilibru delicat, organizaţiile umanitare private constituie o altă formă de manifestare a puterii culturale şi economice din ce în ce mai mari a Turciei. Potrivit lui Bacik, acestea se află într-un proces de extindere şi învăţare pentru a opera în diferite zone dificile din Estul Mijlociu. “Comparativ cu unele organizaţii caritabile vestice, Turcia are avantaje, în special prin prisma faptului că este o ţară musulmană”, a spus el.
Însă cazul IHH este mai problematic, subliniază el. În luna mai a anului trecut, organizaţia a fost propulsată, practic de nicăieri, în centrul politicilor internaţionale, ca urmare a implicării în situaţia nefericită a Flotilei Freedom care încerca să transporte ajutoare umanitare către Gaza. Ambarcaţiunea organizaţiei, Mavi Marmara, a fost acostată şi atacată cu focuri de armă de soldaţii israelieni, nouă persoane fiind ucise, dintre care şi activişti IHH. În urma precipitaţiilor politice ulterioare raidului, organizaţia a fost acuzată că a provocat atacul. Acuzaţia a fost negată vehement, însă Bacik este de părere că această încurcătură sângeroasă cu geopolitica a servit drept exemplu altor organizaţii umanitare din Turcia. “IHH a devenit un simbol al carităţii îngemănate ideologiei, iar multe alte organizaţii turce nu mai vor acum să urmeze această cale”. În climatul autoritarist al Estului Mijlociu, organizaţiile care poartă un bagaj ideologic nu sunt întotdeauna binevenite, a adăugat el. Organizaţia umanitară depune acum mari eforturi pentru a demonstra că nu are o agendă ideologică, semnalând activităţile derulate în zone de calamitate din ţări non-musulmane, precum Japonia şi Haiti. Însă nimic din toate acestea nu contează prea mult la Spitalul Avicenna, unde rebelii răniţi în Benghazi gustă din una dintre principalele specialităţi turceşti: ospitalitatea. „Chiar şi oamenii obişnuiţi de pe stradă vin să ne vadă”, spune Mejdi. “Pur şi simplu se oferă să ne ajute, întrebându-ne dacă nu ar putea face ceva – este extraordinar”. – www.promptmedia.ro
