100610 – 03052011 – În noiembrie 2010, liderii celor 28 de state din NATO care s-au întâlnit în cadrul unui summit în Portugalia, unde s-au pus de acord în privinţa unui nou scut de apărare antirachetă, care să acopere întreaga Europă şi Statele Unite. ”Am convenit asupra dezvoltării unui sistem de apărare antirachetă destul de puternic pentru a proteja întregul teritoriu european NATO şi Statele Unite”, declara, la vremea respectivă, preşedintele american Barack Obama. Proiectul prevede ca interceptoarele anti-rachetă ale SUA să fie plasate strategic în întreaga Europă, pentru a proteja fiecare ţară de pe continent. Se estimează că extinderea apărării anti-rachetă ar costa peste 250 de milioane de dolari, în următorii 10 ani.
Planul de apărare antirachetă ”oferă un rol pentru toţi aliaţii noştri şi oferă răspunsul pe care trebuie să-l dăm ameninţărilor vremurilor noastre. Arată determinarea noastră de a ne proteja cetăţenii de ameninţarea rachetelor balistice”, mai spune președintele american.
Interesul guvernului american faţă de securizarea teritoriului său împotriva unui atac cu rachete balistice datează încă din timpul administratiei Reagan când, la propunerea preşedintelui, în anul 1983 se pun bazele a ceea ce va deveni mai târziu National Missile Defense (NMD). Acest proiect presupunea poziţionarea în spaţiul extraatmosferic a unui sistem de aparare antirachetă (ce primise în presă denumirea de „războiul stelelor”).
Din 1983 şi până astăzi, NMD a suferit numeroase modificari încercându-se adaptarea sa la premisele politico-economice considerate a fi de actualitate în fiecare moment în parte. Un raport al Pentagonului a lămurit, atât cât se putea, motivaţiile şi impactul pe care îl presupune instalarea scutului antirachetă. Documentul, reprezentând o analiză a Apărării cu Rachete Balistice, a fost semnat de secretarul american al Apărării, Robert Gates, şi a fost făcut public înaintea uneia dintre vizitele pe care subsecretarul de stat pentru controlul armamentelor să viziteze România. – www.promptmedia.ro
