100636 – 03052011 – Comisia Europeană a prezentat marţi o nouă strategie pentru protejarea şi ameliorarea stării biodiversităţii în Europa în cursul următorului deceniu. Strategia include şase ţinte care încearcă să combată principalele cauze ale pierderii biodiversităţii, de natură să reducă presiunile cele mai semnificative asupra naturii şi a serviciilor ecosistemice din UE prin conectarea obiectivelor ţinând de biodiversitate la politicile sectoriale cheie. Sunt abordate şi aspectele globale ale pierderii biodiversităţii, garantând astfel contribuţia UE la combaterea pierderii biodiversităţii în întreaga lume. Strategia corespunde angajamentelor luate de UE anul trecut la Nagoya, în Japonia.
Comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik, a declarat: „Facem parte din biodiversitate, dar în acelaşi timp ne bazăm pe ea pentru hrana, apa de băut şi aerul curat de care avem nevoie, ca şi pentru o climă stabilă. Ne cheltuim de fapt prea repede propriul capital natural – şi ştim cu toţii ce se întâmplă când ne îndatorăm mai mult decât ne putem permite. Trebuie să fim cu toţii conştienţi de gravitatea situaţiei, ca şi de eşecurile din trecut în rezolvarea acestei probleme. A venit momentul să ne intensificăm foarte mult eforturile. Am încredere că această nouă abordare multisectorială ne va aduce din nou pe drumul cel bun pentru a pune capăt până în 2020 pierderii biodiversităţii.”
O protecţie mai bună pentru o lume supusă încercărilor – Biodiversitatea trece printr-o criză în Europa, dispariţia speciilor atingând un ritm fără precedent. Multe ecosisteme s-au degradat până în stadiul în care nu mai sunt capabile să ofere gama largă de servicii de care avem nevoie – de la aer şi apă curate până la polenizarea culturilor şi protecţie în faţa inundaţiilor. Această degradare provoacă pierderi sociale şi economice uriaşe pentru UE. Polenizarea prin intermediul insectelor, de exemplu, care este în declin accentuat în Europa, are în UE o valoare economică estimată la 15 miliarde de euro pe an. Situaţia este la fel de îngrijorătoare la nivel mondial.
Strategia adoptată astăzi conţine şase ţinte prioritare, împreună cu acţiunile corespunzătoare menite să reducă în mare măsură ameninţările la adresa biodiversităţii. Printre aceste acţiuni se numără: punerea integrală în aplicare a legislaţiei existente de protecţie a naturii şi a reţelei de rezervaţii naturale, în vederea asigurării unor ameliorări considerabile ale stării de conservare a habitatelor şi a speciilor; ameliorarea şi refacerea, în măsura posibilului, a ecosistemelor şi a serviciilor ecosistemice, în special prin folosirea pe scară mai largă a infrastructurilor ecologice; asigurarea sustenabilităţii activităţilor agricole şi forestiere; protejarea rezervelor de peşte din UE; ţinerea sub control a speciilor invazive, care reprezintă o cauză tot mai importantă a pierderii biodiversităţii în UE; intensificarea contribuţiei UE la acţiunile concertate de la nivel mondial pentru prevenirea pierderii biodiversităţii.
Respectarea angajamentelor – Strategia se înscrie pe linia celor două angajamente majore luate de liderii UE în martie 2010 – oprirea până în 2020 a pierderii biodiversităţii în UE pe de o parte şi protejarea, valorizarea şi refacerea până în 2050 a biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemice pe de alta. Strategia se înscrie de asemenea pe linia angajamentelor globale luate la Nagoya în octombrie 2010, în contextul Convenţiei privind diversitatea biologică, în cadrul căreia liderii mondiali au adoptat un pachet de măsuri de combatere a pierderii biodiversităţii în următorul deceniu la nivelul întregii lumi.
Ca parte integrantă a Strategiei Europa 2020, strategia privind biodiversitatea va contribui la îndeplinirea obiectivelor UE privind eficienţa utilizării resurselor, garantând gestionarea durabilă a capitalului natural din Europa, ca şi a celor privind atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea prin ameliorarea rezilienţei ecosistemelor şi a serviciilor oferite de acestea.
Bunurile naturale şi bazate pe natură ale planetei noastre – de la specii individuale la ecosisteme precum pădurile, recifele de corali, apele dulci şi solurile – se degradează într-un ritm alarmant. Costurile anuale generate de pierderea biodiversităţii se ridică la miliarde pentru economia mondială, subminând economiile, perspectivele de afaceri şi şansele de a combate sărăcia.
În Uniunea Europeană, pierderea diversităţii este provocată în principal de modificări ale utilizării terenurilor, poluare, supraexploatarea resurselor, răspândirea necontrolată a speciilor alogene şi schimbările climatice. Aceste presiuni sunt fie constante, fie tot mai puternice. Numai 17% dintre habitatele şi speciile evaluate au o stare de conservare favorabilă, iar majoritatea ecosistemelor nu mai sunt capabile să ofere serviciile optime din punct de vedere calitativ şi cantitativ pe care ne bazăm, cum ar fi polenizarea culturilor, aer şi apă curate şi ţinerea sub control a inundaţiilor şi a eroziunilor.
Ritmurile mondiale actuale de dispariţie a speciilor sunt de până la 1 000 de ori mai ridicate decât cele naturale, în principal din cauza activităţilor umane. În Uniunea Europeană circa 25% dintre speciile animale europene, incluzând mamiferele, amfibienii, reptilele, păsările şi fluturii sunt în pericol de dispariţie, iar 88% dintre rezervele de peşte sunt supraexploatate sau într-un proces avansat de epuizare. – www.promptmedia.ro
