– Î102965 – 29072011 – In cursul primelor cinci luni ale acestui an, peste 100 de turcoaice au murit ca rezultat al abuzurilor. Ca răspuns la această statistică, autorităţile de stat de rang înalt au anunţat recent planuri de prevenire a violenţei împotriva femeilor. Săptămâna trecută, preşedintele Abdullah Gul a ordonat Consiliului Naţional de Audit (DDK) să efectueze o investigaţie aprofundată asupra cazurilor de violenţă domestică şi asupra eficienţei serviciilor legale şi administrative relevante. Totodată, Fatma Sahin, şefa Ministerului Familiei şi Politicilor Sociale nou format, a anunţat planuri de monitorizare electronică a contravenienţilor. Planul prevede ca aceştia să fie supuşi unui ordin de restricţie şi monitorizaţi regulat prin cătuşe electronice. Combaterea violenţei domestice este una din priorităţile lui Sahin. În calitate de fostă şefă a Comisiei parlamentare de Cercetare a Crimelor de Onoare, ea doreşte să examineze de ce statul nu a prevenit aceste decese în trecut. Organizaţiile femeilor au răspuns pozitiv la noul plan, întrucât acestea se luptă să prevină normalizarea şi „internalizarea” violenţei domestice în Turcia. Totodată, însă, acestea consideră că planul este preventiv, nu anticipativ. Preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Femeilor din Turcia, Canan Gullu, sprijină noul mecanism de urmărire electronic. Cu toate acestea, ea avertizează că problema violenţei nu trebuie suprasimplificată. Cătuşele electronice îi pot pedepsi pe contravenienţi, dar acestea nu previn violenţa iniţială, declară ea pentru SETimes. Nazan Moroglu, expert în legislaţia privind drepturile femeilor la Asociaţia Baroului din Istanbul, este de acord că violenţa împotriva femeilor nu poate fi redusă la găsirea soluţiilor pentru incidentele individuale. „Aceasta este o problemă de egalitate a sexelor care implică aspecte ce ţin de ierarhie şi putere”, spune ea. Dincolo de normele legate de sexe înrădăcinate în societate, una din problemele majore cu care se confruntă Turcia sunt discrepanţele dintre îmbunătăţirile judiciare şi practica reală. Moroglu afirmă că monitorizarea electronică poate fi eficientă doar dacă Turcia dezvoltă infrastructura tehnică solidă necesară pentru aplicarea acesteia. Va lua însă timp pentru a concepe această infrastructură şi pentru a instrui personalul relevant, afirmă ea. Zelal Yalcin, voluntară la Fundaţia Adăpostului pentru Femei (Mor Cati), crede că din 2002 au fost făcute îmbunătăţiri juridice semnificative la codul civil şi penal. Cu toate acestea, ea menţionează că „îmbunătăţirile juridice au rămas pe hârtie; acestea nu sunt întotdeauna puse în practică”. Ea crede că voinţa politică şi un buget raţional ar oferi o soluţie uşoară. Vildan Yirmibesoglu, avocat şi director la Consiliul pentru Drepturile Omului din cadrul Oficiului Guvernatorului din Istanbul, declară ca „până recent, autorităţile politice au considerat că violenţa împotriva femeilor era exagerată şi implica doar cazuri individuale”, adăugând că iniţiativele recente arată o schimbare pozitivă. După vacanţa de vară, Parlamentul va adopta probabil amendamentele propuse la Legea privind Protecţia Familiei. Gullu subliniază importanţa acestor amendamente. „Prin această lege, femeile care raportează violenţă la secţia de poliţie vor fi plasate imediat sub protecţia statului”, declară ea. Propunerea include de asemenea protecţie pentru femeile necăsătorite aflate în relaţii de concubinaj şi sprijin financiar pentru victime. Organizaţiile femeilor insistă că sfera de acţiune a programului de protecţie a martorilor trebuie să se extindă pentru a permite mai multor victime să îşi schimbe identitatea şi pentru a asigura confidenţialitatea. „Acest program ar trebui să acopere şi ameninţările cu moartea”, declară Yirmibesoglu. Însă mai mult decât orice, grupurile femeilor continuă să pledeze pentru sensibilizarea publicului şi educarea societăţii cu privire la violenţa domestica. – www.promptmedia.ro
