În 1914, leul românesc era echivalent cu francul elveţian şi cu francul francez – 115021 – 30112012 – România avea la 1918 o moştenire extrem de importantă: cea a lucrului bine făcut, dobândită pe parcursul a cinci decenii, din 1866 până în 1913, când şi-a construit şcoli foarte bune, drumuri pentru mărfuri şi persoane, căi ferate şi mari construcţii asemeni podului de Cernavoda construit de inginerul Anghel Saligny, care atunci când a trecut primul tren, a stat sub pod, într-o barcă alături de familia sa, pentru că garanta cu viaţa buna execuţie. Un alt
factor extrem de important este că ţara se baza pe o elită morală condusă de oameni precum I.C Brătianu şi Mihail Manoilescu. Acum am pierdut însă vocaţia lucrului bine făcut şi nu sunt de vină doar anii grei de comunism”, a spus Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR.
Oamenii de afaceri ai vremii erau preocupaţi să citească ziarele care relatau despre mersul economiei, dar şi despre evenimentele de peste graniţe. Ziarul economic al vremii se numea Argus şi avea redacţii la Bucureşti, Bruxelles şi Paris. În ediţia din 5 ianuarie 1921, al 12-lea an de apariţie, ziarul Argus publica pe prima pagină un articol în care jurnalistul se întreba: „Când vom avea un buget?”, subiect extrem de actual şi în prezent, la 80 de ani distanţă. Spaţiu important era alocat unui articol despre furturile de la CFR şi despre îmbunătăţirea situaţiei personalului companiei de căi ferate, un alt subiect care ţine şi astăzi prima pagină a ziarelor. Publicaţia mai scria în 1921 despre producţia cărbunelui din Germania, despre criza şomajului din Franţa, dar şi despre „propaganda în străinătate” şi despre cum trebuia să se prezinte România la un târg de la Lyon.
Realitatea surprinsă de prima pagină a ziarului Argus în 1921 nu diferă foarte mult de cea surprinsă de ziare în 2012, când Guvernul întârzie să prezinte un buget, CFR este într-o situaţie dificilă, iar România trebuie să îşi îmbunătăţească imaginea şi să recapete încrederea investitorilor străini. În paginile ziarului Argus apar reclame la autoturismele Ford, la ceasurile Longines, dar şi anunţuri privind târgurile şi expoziţiile industriale ale vremii.
În 1914, leul era echivalent cu francul elveţian şi cu francul francez, iar o liră sterlină se cumpăra cu 25,5 lei, în timp ce dolarul american costa circa 5 lei. La aproape o sută de ani distanţă, în noiembrie 2012, un franc elveţian este echivalent cu 3,74 lei, lira sterlină „costă” 5,55 lei, iar dolarul american este cotat la 3,4 lei.
Bancnotele aflate în circulaţie la 1914 însumau 414,3 milioane de lei, faţă de 32 miliarde de lei la finalul anului trecut. La începutului secolului al XX-lea, circulaţia bancnotelor era garantată cu mărfuri. În 1913, circulaţia bancnotelor era acoperită în proporţie de 79% de aur, argint şi devize.
În prezent, bancnotele aflate în circulaţie nu mai sunt acoperite de mărfuri sau metale preţioase. În 1914, Banca Naţională a României avea o rezervă de aur de circa 40 de tone, în valoare de 152 milioane de lei. În prezent, rezerva de aur a BNR este de aproape trei ori mai mare, mai exact de 103,7 tone în valoare de 19,2 miliarde de lei. În acele vremuri Banca Naţională era şi cea mai mare bancă din sistem, putând acorda credite direct celorlalte bănci şi statului român. Dobânzile la creditele acordate statului român variau între 3% şi 5% pe an. Deşi în România anului 1914 funcţionau 220 de bănci, cele mai mari nouă bănci concentrau majoritatea mijloacelor financiare de care dispunea aparatul bancar. Printre acestea se numărau Banca Generală Română (cu capital german), Banca de Credit Român (capital austriac), Banca Marmorosch, Blank & Co. (capital ungar, german şi francez), dar şi bănci cu capital românesc – Banca Agricolă, Banca de Scont din Bucureşti şi Banca Românească. Sistemul bancar era puternic fragmentat, în unele judeţe existând şi 14 bănci locale, cum era cazul judeţului Dolj.
În 1914, salariile din sectorul bancar ajungeau şi până la 900 de lei pe lună, cum era cazul casierului central, cel care semna alături de guvernatorul BNR bancnotele. Onorariile
încasate de guvernatorul central ajungeau până la 24.000 lei pe an, echivalentul unui venit de 2.000 de lei pe lună. O poziţie de entry-level la BNR, cum era cel al ţiitorului de registre, era de 350 lei pe lună în 1914. O pâine de un kilogram costa în 1914 circa 32 bani, un kilogram de carne de porc costa 1,5 lei, iar o găină vie costa 1,6 lei/kilogram.
În 1912, Bursa de Valori Bucureşti era în al treilea deceniu de activitate, servind drept instrument de finanţare pentru companiile vremii, identitate pe care astăzi încă speră să o
recapete. Printre companiile listate se numărau Astra Română, cea mai mare companie petrolieră din România, controlată de grupul olandezo-englez Royal-Dutch-Schell, listată şi la Paris, Amsterdam şi Anvers. Compania petrolieră Steaua Română era listată la Bucureşti, dar şi la Paris, Amsterdam, Basel, Frankfurt şi Zürich. Creditul minier, cu capital românesc, Mica, companie minieră, Letea, unul dintre cele mai vechi şi mai mari producători de hârtie, uzinele de locomotive Reşiţa, Clădirea Românească se tranzacţionau la bursa din Bucureşti. Şi Banca Naţională Română era listată la bursa din Bucureşti. BNR oferea dividende mari la acţiunile sale, motiv pentru care preţul acţiunilor sale urca şi de zece ori la bursă. În 1923, o acţiune BNR se tranzacţiona la 14.400 lei şi a ajuns în 1947 la 114.280 lei.
În prezent, la Bursa din Bucureşti sunt listate 80 de companii, cu o valoare de circa 50 miliarde de lei. Cea mai mare companie listată este Petrom, companie petrolieră controlată
în proporţie de 51% de grupul austriac OMV, cu o valoare de 22,5 miliarde lei. A doua cea mai valoroasă companie este Fondul Proprietatea, cu participaţii la cele mai valoroase companii din energie, cu o valoare de 7,4 miliarde de lei. Fondul Proprietatea e controlat de fonduri străine de investiţii. Pe locul al treilea se situează banca BRD, cu o valoare de 5 miliarde de lei şi controlată în proporţie de 60% de grupul francez Société Générale. În 1925, valoarea negocierilor cu acţiuni la bursă era de 2,440 miliarde de lei, comparabil cu o valoare anuală a tranzacţiilor de 9,9 miliarde de lei în 2011. În 1946, înainte ca bursa să fie închisă de regimul comunist, valoarea negocierilor cu acţiuni ajunsese la 8,202 mld. lei.
Economia României deţinea în 1913 o pondere de 0,8% din PIB-ul mondial (locul 11 în Europa), fiind foarte aproape de Austria, care deţinea o pondere de 0,86%, şi de Olanda, care deţinea o pondere de 0,91%. În 1913, România deţinea o pondere mai mare în PIB-ul mondial decât Turcia (0,67%), Suedia, Ungaria şi Danemarca (0,43%). În 1990, economia României coboară vertiginos în clasament până pe locul 17, deţinând o pondere de 0,3% din PIB-ul mondial, fiind devansată de Grecia, Danemarca şi Finlanda, ţări cu o populaţie mult sub cea a României. Cei cincizeci de ani de comunism şi-au pus puternic amprenta asupra economiei româneşti. Polonia a ştiut însă cum să supravieţuiască regimului „roşu”: în 1913 economia poloneză deţinea o pondere de 1,7% din PIB-ul mondial, ocupând locul al şaselea în Europa, iar în 1990 Polonia a coborât pe locul al nouălea cu o pondere de 0,72% din PIB-ul mondial. – www.promptmedia.ro, sursa – Ziarul Financiar
