EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
141204 – 18112015 –
În iureşul instalării republicii prezidenţiale, o maşinărie tehnocrată cu motoarele la PSD, niciun analist politic nu a disecat ultima decizie PNL. Nu mă refer acum – am făcut-o ieri – la nebunia legată de auditul extern, prin care să fie stabilite obiectivele politice ale partidului. Ci la alta şi mai şocantă. La decizia de urgentare a fuziunii, începând de jos în sus, prin excluderea de la vârful organizaţiilor locale a non-candidaţilor. Ce înseamnă asta?
Înţelegând, în sfârşit, că întârzierea fuziunii este dezastruoasă pentru PNL, compromiţându-i orice şansă de a câştiga alegerile în 2016 şi de a forma, măcar atunci, un Guvern, Biroul Politic a luat, la propunerea celor doi corifei, Gorghiu şi Blaga, o decizie, în aparenţă, curajoasă şi corectă. Şi anume ca fuziunea să fie accelerată, de jos în sus. Cum îi stă bine unui partid şi liberal şi democrat în acelaşi timp. Calea de unificare, la bază, este însă extrem de originală. Se va renunţa la binom şi va exista un singur şef de organizaţie. Acest preşedinte va fi cel care va fi desemnat candidat de primar în localitatea respectivă.
La prima vedere soluţia este corectă. Este de presupus că cel mai de ispravă liberal, fie că vine din vechiul PNL, fie că provine din PDL, va fi desemnat de organizaţie pentru a candida la primărie. În consecinţă, logic este ca, tot el, să devină şi preşedintele organizaţiei. În realitate însă, lucrurile stau niţel altfel. Nu este deloc obligatoriu ca o persoană care este potrivită pentru a candida, cu succes, la funcţia de primar, este şi cea mai nimerită persoană pentru a conduce partidul. În definitiv, managementul administrativ al unei comune este întrucâtva diferit de managementul politic al unei organizaţii a partidului. Se mai poate întâmpla, şi chiar se întâmplă frecvent, ca o persoană cu autoritate, un bun organizator de partid, să nu aibă carisma necesară sau să nu fie capabil să socializeze îndeajuns cu cetăţenii non-liberali din localitatea respectivă. Ceea ce înseamnă că dacă eşti bun pentru una, nu eşti neapărat bun pentru cealaltă.
Să admitem însă că, aşa cum se întâmplă deseori în viaţă, eşti silit să alegi, nu între o soluţie greşită şi o soluţie perfectă, ci între mai multe soluţii imperfect. Iar doamna Gorghiu împreună cu domnul Blaga au optat pentru această formulă, în scopul urgentării unei fuziuni, făcută de jos în sus. Să vedem cu stau lucrurile din această perspectivă.
Admitem un scenariu ideal. Conform căruia, asemenea desemnări se vor face repede, fără dureri prea mari, fără nemulţumiri prea mari, fără rupturi. Să admitem că, de bine, de rău, vor putea fi identificaţi, în masa de activişti ai marelui Partid Naţional Liberal, persoane care sunt potrivite şi pentru una şi pentru alta. Şi pentru a candida, cu succes, la Primărie, urmând că acolo să-şi facă bine treaba, şi pentru a fi capabile să conducă bine organizaţia, în fine, fuzionată. Ce se întâmplă însă mai sus? Logic, etapa a doua este ca fuziunea să se desăvârşească. Până la dispariţia binomului. Şi tot logic este ca procedura să fie identică. Pentru că altfel ar fi discriminare. Altfel, democraţia ar fi doar pentru căţei.
Şi, iată, punem, acum, degetul pe rană. Dacă nu rămân în picioare, la vârf, decât candidaţii, ce se va întâmplă cu o bună parte din staff-ul partidului, în frunte chiar cu Alina Gorghiu şi Vasile Blaga, care nu candidează niciunde. Pentru nicio funcţie de demnitar local. Sau poate, cine ştie, unul dintre cei doi va fi desemnat la Primăria Generală a Capitalei? Celălalt urmând să fie debarcat.
Ce rezultă din toată analiza de mai sus? Un lucru cât se poate de simplu. Şi anume că, în condiţiile în care niciunul dintre cei doi co-preşedinţi PNL nu candidează, fie pentru funcţia de primar general al Capitalei, fie pentru cea de prim-ministru, în eventualitatea unui Guvern PNL, în 2016, ambii se auto-elimină de la conducerea partidului. Şi în locul lor va veni “candidatul”.
