EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
141692 – 16122015 –
Deţinutul Bogdan Popovici are un card. Când introduce cardul în telefon, robotul penitenciarului îi arată când urmează să fie pus în libertate. Data eliberării, conform programului calculatorului, este 15 noiembrie anul curent. Calculatorul nu greşeşte. Nici penitenciarul nu prea greşeşte. Dar Bogdan Popovici era plimbat miercuri, în continuare, în cătuşe. La cel de-al doilea termen de la Judecătoria din Găeşti. Ce se întâmplă? Se întâmplă “câmpul tactic”.
Bogdan Popovici a fost condamnat, la 20 iunie 2012, conform sentinţei, în baza unor dovezi indirecte, în dosarul “Trofeul Calităţii”, al fostului premier Adrian Năstase. Atunci, procurorii au solicitat şi instanţa a admis că lui şi soţiei lui să li se dea pedepse maxime, motivul fiind şi el consemnat în documentele oficiale. Nivelul intelectual ridicat al celor doi. Aceleaşi motive ţinând de “nivel ridicat intelectual” au fost azi invocate, pentru a doua oară, de procurorul DNA, atunci când s-a opus punerii în libertate a lui Bogdan Popovici.
La data încarcerării lui şi ulterior, de câte ori a fost cazul, lui Bogdan Popovici i s-a explicat ce poată să facă şi ce nu poată să facă în penitenciar. De fapt, în cele trei penitenciare în care a fost încarcerat. Rahova, Jilava şi Găeşti. I s-a explicat de către gardieni, de către educatori, de către psihologi şi au fost puse şi materiale la dispoziţie, în acest sens, că pentru muncă şi bună purtare, pedeapsa sa poate fi redusă. Pentru un deţinut care cară gunoiul sau se ocupă, să spunem, cu tâmplăria, conform legii, în schimbul a trei zile de muncă, i se scade o zi de detenţie. I s-a mai spus lui Bogdan Popovici că niciun penitenciar nu poate asigura suficiente locuri de muncă. Şi că el, intelectual fiind, conform legii, are o şansă, este adevărat mai modestă, dar o are, de a câştiga zile de libertate. Şi anume să scrie cărţi. Dacă scrie şase luni o carte, ceea ce s-a şi întâmplat, câştigă, nu două luni ca un deţinut mai puţin şcolit, ci 30 de zile. Iar Bogdan Popovici, ascultând ce i s-a spus, a scris, în peste trei ani şi jumătate, şase cărţi.
Conform legii şi a ceea ce i s-a explicat în penitenciar, el a respectat absolut toate solicitările stabilite de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în acest sens. A obţinut şi a prezentat recomandări în toată regulă de la instituţii de învăţământ acreditate, care au arătat că sunt interesate de tematica lucrărilor respective. S-a documentat şi a scris, zi şi noapte, pe unde a apucat. A trimis, conform procedurilor, rând pe rând, manuscrisele către editură. În acest sens, a apelat, tot conform legii, la edituri acreditate. A obţinut de la acestea dovadă că a prezentat lucrarea, că aceasta a fost tipărită şi distribuită. Penitenciarele, trei la număr, la rândul lor, s-au achitat de obligaţie. Au urmărit, zi de zi, cum munceşte intelectual Bogdan Popovici.
Cărţile lui au fost omologate, rând pe rând, de trei Comisii legal constituite, din cele trei penitenciare, Comisii de muncă conduse de câte un judecător. Aceste Comisii, în unanimitate, au omologat fiecare carte în parte. Au acordat, de fiecare dată, cele 30 de zile câştig. Au întocmit, în acest sens, rapoarte, referate şi decizii. Rezultatul a fost introdus în baza de date. Iar soft-ul şi calculatorul i-au comunicat, de fiecare dată, deţinutului când urmează să fie pus în libertate.
Şi aşa s-au scurs peste trei ani şi jumătate. Nu chiar aşa! Între timp, în ciuda faptului că are o fractură de disc şi ar trebui operat, Bogdan Popovici s-a străduit, nu numai să scrie aceste cărţi valoroase, care, astăzi, circulă prin întreaga lume. El a ţinut, în beneficiul a sute de deţinuţi sute, şi sute de cursuri. I-a alfabetizat pe unii. Le-a predat limbi străine altora. A susţinut prelegeri despre civilizaţie. A organizat echipe de teatru. Pentru că, pe lângă o Facultate de Ştiinţe Economice, omul este şi absolvent al Academiei de Teatru şi Film. I s-a explicat de către responsabilii penitenciarelor că aceste eforturi nu pot fi, sub nicio formă, recompensate. A înţeles. A ales să facă asemenea eforturi.
A primit de-a lungul penitenţei sale nu mai puţin de 24 de recompense pentru activitatea exemplară. Nu a avut nicio abatere disciplinată. Deşi a trebuit să facă faţă unui regim foarte sever.
Iar miercuri, 16 decembrie 2015, pentru a doua oară, la Judecătoria din Găeşti, procurorul DNA a susţinut că Bogdan Popovici nu trebuie pus în libertate. Pentru că nu ar fi îndeplinit condiţiile pe care trei Comisii, din trei penitenciare, conduse de trei judecători susţin, sub multiple semnături şi în unanimitate, că le-a fi îndeplinit. Lui Bogdan Popovici i s-au pus, din nou, cătuşele, care îi fuseseră scoase doar în faţa judecătorului, apoi a fost urcat într-o dubă şi dus înapoi la penitenciar.
Stau şi mă întreb cum ar fi putut procurorul DNA de şedinţa să susţină altceva decât a susţinut public şeful domniei sale, doamna Laura Codruţa Kovesi atunci când a afirmat că pentru munca intelectuală din penitenciar deţinuţilor nu ar trebui să li se reducă pedepsele. Mă mai întreb, desigur, cum ar putea judecătorul să cuteze să infirme spusele procurorului DNA şi să-l pună în libertate, conform legii şi propriilor convingeri, pe Bogdan Popovici. Nu ar risca, oare, şi judecătorul să intre în bătaia “câmpului tactic”?
Iar Bogdan Popovici, pe bună dreptate, se întreba, atunci când i s-a dat cuvântul la proces, dacă nu cumva toate regulamentele şi toate spusele personalului de specialitate din penitenciare sunt false. De vreme ce, iată, au fost infirmate, şi nu doar o singură dată, de procurorul DNA.
foto:luju.ro
