143069 – 15032016 – Premierul Dacian Cioloș a participat la Forumul ”Strategia de dezvoltare a României, regionalizare și convergența la euro” organizat de Banca Națională a României și Profit.ro.
Vă prezentăm discursul premierului Dacian Cioloș: ”Domnule guvernator, domnilor viceguvernatori, doamnelor şi domnilor, vorbim astăzi de o strategie de dezvoltare a României şi, sigur, legătura cu convergenţa pe zona euro. Pentru un guvern cu un mandat de un an poate părea un exerciţiu ambiţios şi chiar deplasat să vorbească despre o strategie pe termen lung, o strategie de dezvoltare, aşa cum aţi numit conferinţa, un demers care presupune de la bun început o abordare de durată, o abordare văzută în perspectivă. Fără o strategie de dezvoltare, însă, sau o gândire strategică, orice decizie a guvernului este doar una conjuncturală, de a repera pe ici, pe colo câte ceva, dar nu de a aşeza lucrurile într-o direcţie clară şi coerentă. Mai mult, chiar, singurul lucru pe care îl poate lăsa moştenire un guvern cu un mandat limitat este, probabil, tocmai aceasta: o strategie, o gândire de dezvoltare, care să fie eliberată de constrângeri ideologice sau de obligaţii de partid sau electorale, care să poată ajunge un element de legătură între interese politice, legitime, interese sau aşteptări ale societăţii şi ale mediului de afaceri. Şi guvernul pe care îl conduc îşi propune tocmai un asemenea demers în acest scurt mandat, de mai puţin de un an. Acest lucru, cel puţin aşa cum vedem noi această abordare strategică, presupune trei paliere – şi în acest sens am lucrat şi lucrăm. În primul rând, să ne definim mai clar, mai precis, unde vrem să ajungem, direcţia în care vrem să ne îndreptăm, să identificăm câteva elemente cheie care să definească o viziune comună. Pentru că, înainte de orice şi înainte de a lucra pe detalii, avem nevoie de această viziune comună, avem nevoie să împărtăşim aceleaşi idealuri. Şi poate părea curios sau deplasat să vorbim de idealuri şi de valori atunci când vorbim de dezvoltare economică. Dar, cred că pentru societatea românească, pentru diferitele categorii ale societăţii româneşti, tocmai acest lucru e necesar mai mult ca oricând, să fim în măsură să împărtăşim idealuri şi valori comune înainte de a ne defini orice alt obiectiv mai precis. Apoi, în al doilea rând, sau a doua etapă, după ce am definit unde vrem să ajungem şi care sunt aceste valori şi idealuri pe care nu doar să le proclamăm, ci chiar să ni le asumăm, e important să vedem ce ne trebuie ca să putem ajunge acolo unde ne propunem, care sunt factorii cheie de dezvoltare – şi aici mă gândesc, înainte de a vorbi de economie, la factorii cheie de dezvoltare a oricărei societăţi, i-aş numi factori orizontali, care vizează toate domeniile economice, într-un fel sau altul, cum ar fi educaţia, ştiinţa şi cercetarea – şi le-aş pune împreună -, sănătatea, sistemul de sănătate şi infrastructura. Apoi, factori de dezvoltare, i-aş numi verticali sau sectoare prioritare, care să fie văzute ca şi vârf de lance pentru valorificarea oportunităţilor competitive pe care le are România şi aici, sigur, nu mă gândesc în mod exhaustiv sau oricum, noi, guvernul, nu avem pretenţia de a defini în mod exhaustiv care sunt aceste sectoare în care România are potenţial, dar ne gândim să ne concentrăm cu câteva măsuri, în primul rând, pe tehnologia de vârf și sectorul IT&C, unde clar există un potenţial care începe să fie valorificat şi care se simte inclusiv în dezvoltarea economică din ultimii ani. Mă gândesc la agricultură, ca factor de dezvoltare economică, dar şi factor de dezvoltare teritorială şi socială, la turism şi la energie, în primul rând. Dincolo de aceşti factori sectoriali sau verticali, vrem să introducem şi conceptul de factor de dezvoltare teritorială sau abordare integrată a dezvoltării, pentru a nu ne concentra doar pe metropole, pe polii urbani de dezvoltare, care au început să se diferenţieze clar şi în România faţă de restul teritoriului şi să putem dezvolta echilibrat şi zona mic-urbană sau rurală, deci, să fim în măsură, atunci când gândim dezvoltarea economică, să ieşim din zona metropolitană şi să mergem în restul teritoriului, să vedem care sunt factorii, elementele care pot stimula dezvoltarea economică, socio-economică şi în alte zone, chiar stimulând anumite domenii de dezvoltare particulare, cum ar fi proiectul-fanion Laser Valley, în jurul proiectului european ELI, care poate să constituie, într-o zonă în afara spaţiului urban, un pol de dezvoltare care să meargă mult dincolo de strict zona de dezvoltare tehnologică, sau Cluj Innovation City, care poate să radieze, dincolo de ceea ce înseamnă Clujul şi acest pol în Cluj, poate să iradieze în toată zona, dacă ne gândim la clusterele care s-au dezvoltat şi sunt în curs de dezvoltare în zonă. Apoi, în al treilea rând, cum să facem ca să putem ajunge unde ne propunem – şi aici ne gândim, dincolo de această abordare a viziunii, a sectoarelor prioritare, şi la pachete de măsuri concrete sau instrumente concrete pe care să le avem în vedere pe termen mediu, scurt și lung. Avem la dispoziţie instrumente variate, ca stat, atât ca resurse ale bugetului naţional, fonduri europene, politica de achiziţii publice, cadrul fiscal, politica legislativă, politica de ajutor de stat, toate acestea sunt instrumente prin care statul poate să stimuleze sau să intervină în acest proces de dezvoltare economică, fără ideea ca statul să fie unul absolut intervenţionist şi să facă aceste sectoare de dezvoltare economică dependente de politica statului, dar statul poate să stimuleze într-un fel sau altul sau să evite să împiedice dezvoltarea acestui potenţial. Nu ne propunem o abordare estetică perfectă, un set exhaustiv de măsuri, ci câteva pachete-cheie în care să avem încredere şi la care să punem cu toţii umărul pentru a le vedea implementate. Nu ne propunem nici să revoluţionăm intervenţiile statului, ci, acolo unde s-au făcut lucruri bune în trecut să le continuăm, iar acolo unde mai lipsesc anumite lucruri să le putem adăuga şi, eventual, să venim cu câteva idei noi, dar în acest spirit de predictibilitate şi de coerenţă a acţiunilor statului. Cred că, mai mult ca niciodată, o recâştigare a încrederii în noi şi a câştiga încrederea celorlalţi în ceea ce poate să facă România înseamnă şi predictibilitate. Mai mult decât orice, oricâte resurse am avea, dacă nu suntem coerenţi în ceea ce facem şi, dacă nu adăugăm la această viziune pe termen lung inclusiv continuitatea anumitor idei bune, nu avem cum să fim credibili. Şi n-aş vrea să se înţeleagă, cum spuneam, că pregătim o nouă abordare de intervenţie etatistă. Cred că rolul guvernului nu este altul decât cel de a respecta şi rolul pieţei, însă de a utiliza într-un mod mai responsabil şi mai eficace cele câteva pârghii pe care statul le are la dispoziţie; aşa cum am amintit, bugetul, politica fiscală, politica de ajutor de stat, politica legislativă, dar şi o mai bună cheltuire, o cheltuire mai eficientă a banului public, prin eliminarea risipei, prin reducerea birocraţiei şi creşterea calităţii actului administrativ, care pot contribui la fel de mult la dezvoltarea economică. Spre exemplu, acest guvern consideră ca element-cheie gestiunea mai eficientă a companiilor de stat, pe baza principiilor de guvernanţă corporatistă. Cred că, dincolo de buget, de alocările bugetare, de politica fiscală, o resursă importantă pe care statul român n-a valorificat-o suficient în trecut o reprezintă companiile de stat. Încă nu avem întotdeauna, în toate sectoarele, o viziune coerentă şi pe termen lung a ceea ce vrem să facem cu aceste companii de stat, care sunt resurse ale statului şi care pot – dincolo de ceea ce pot aduce la bugetul de stat, dacă sunt bine gestionate- să constituie, în domenii-cheie, factori-cheie de stimulare a dezvoltării sectoarelor respective. Mă gândesc aici la energie, la transporturi, la exploatarea resurselor naturale. De aceea, gestiunea coerentă, eficientă a companiilor de stat, printr-un management performant, guvernanţă corporatistă este un obiectiv important pentru acest guvern şi, sper eu, să rămână şi pentru guvernele care vin.” – PROMPT MEDIA
