– 145404 – 26072016 – Când autorul unei lucrări de doctorat plagiază, este vinovat, în egală măsură, și coordonatorul lucrării de doctorat. Coordonatorul lucrării este onorat de către societatea academică cu sarcina de a îndruma pas cu pas, de a modela, de a crește potențialul științific și creativ al candidatului la titlul de doctor. Prestigiul coordonatorului lucrării de doctorat, acordul său pe textul lucrării prezentate de către candidat, garantează în fața comisiei de evaluare a lucrării că aceasta satisface normele universal acceptate privitoare la originalitate, rigoare academică, scrupulozitate analitică și viziune sistemică. Nu în ultimul rând, coordonatorul lucrării de doctorat este remunerat pentru activitatea desfășurată cu, se presupune, bună-credință.
Ce se întâmplă când o lucrare este plagiată? Uneori în mod grosolan, cap-coadă? Fie coordonatorului lucrării i-a scăpat furtul intelectual (caz în care acesta nu și-a îndeplinit îndatoririle, din lipsa pregătirii științifice sau din neglijență crasă), fie acest furt a fost realizat cu deplina știință a coordonatorului (care poate a depistat plagiatul, dar nu l-a corectat, descurajând autorul să practice pe mai departe furtul intelectual sau poate chiar a încurajat el însuși această practică, din varii motive). În ambele cazuri, consider că cel care și-a îndeplinit în mod defectuos sarcina coordonării unei lucrări de doctorat care a fost realizată prin uzul plagiatului ar trebui să sufere sancțiuni din partea comunității academice, sancțiuni stipulate clar în lege și stabilite de către un for din afara sistemului universitar – pentru a nu lăsa loc pentru exercitarea de presiuni pornite din subiectivitate sau diferite interese, personale sau de grup, din chiar lumea universitară. Scandalul politicienilor vinovați sau presupus vinovați pentru faptul că și-ar fi plagiat lucrările de doctorat a ocupat zile în șir prima pagină a ziarelor, minutele din vârf de audiență în emisiunile televiziunilor de știri etc. Dar nu am abordat în mod suficient problema, la fel de dureroasă, a universitarilor care au tolerat, încurajat sau chiar creat acest cancer al lumii intelectuale românești: plagiatul unei lucrări cu caracter științific. Ordonanța 4/2016, la inițiativa fostului ministru al Educației Naționale, nu spunea nimic despre coordonatorii lucrărilor de doctorat plagiate, iar forma adoptată de către Senat a legii de aprobare a Ordonanței 4 este, din acest punct de vedere, inacceptabilă. Întrebarea mea este: Domnule ministru Mircea Dumitru, aveți de gând să faceți ceva concret pentru însănătoșirea mediului universitar, mai ales în privința combaterii practicii, se pare instituționalizate, de a folosi plagiatul ca metodă de redactare a lucrărilor de doctorat? – declarație politică Radu Zlati, deputat PNL. – PROMPT MEDIA
