146625 – 30092016 – Patriotismul este un sentiment. Un sentiment profund, poate cel mai profund dintre sentimentele care animă o colectivitate. El poate sta alături doar de credința în Dumnezeu. Patriotismul a fost adaptat lumii moderne în conceptul de naționalism, concept care presupune și o latură de înțelegere rațională a legăturilor complexe dintre oameni, spațiul lor de origine, cultura lor și instituțiile pe care le-au creat în primul rând statul.
Naționalismul, ca și patriotismul, nu poate fi măsurat, așa cum pot fi măsurate, de exemplu, cunoașterea regulior gramaticale, cunoștințele de matematică sau timpul în care parcurgi proba de 100 de metri în atletism. Patriotismul, ca și naționalismul, nu depinde de studiile formale, nu depinde de înzestrarea fizică și nici de poziția socială. Sigur, el depinde de ceea ce numim, destul de impropriu, „cei șapte ani de acasă” și, la fel de sigur, acest sentiment pretindeun minim de inteligență, dar, la fel ca în cazul oricărui sentiment moral, din păcate, pot exista și oameni foarte inteligenți lipsiți de patriotism sau naționalism.
Aceste sentimente se dovedesc nu prin vorbe, ci prin fapte!
În România, după căderea comunismului, s-au petrecut nenumărate fapte antinaționale. Active importante ale statului au fost înstrăinate pe degeaba, resuresele naturale ale țării au fost vândute sau concesionate pe doi lei, întreprinderi sau instituții esențiale au fost distruse sau descompuse: flota, căile ferate, sistemele de irigații. Mai grav, au fost instrumentate atacuri la mecanismele profunde care generau iubirea de patrie și atașamentul față de statul național: familia, biserica,armata. A fost și este cultivată în continuare neîncrederea în capacitatea românilor de a se conduce singuri, în soliditatea și eficacitatea sistemelor de educație și sănătate. În fine, s-a ajuns la aberația de a se susține și promova emigrația românilor și, simultan, aducerea în România a zeci sau sute de mii de imigranți din Orientul Mijlociu, Africa sau de te miri unde.
Pentru aceste acte antinaționale se pot găsi foarte ușor responsabili: au fost semnate hotărâri de guvern, au fost votate legi, au fost date declarații publice care le-au generat sau le-au justificat!
Cunoașteți vreun caz în care vreunul dintre personajele care au vândut flota, care au înstrăinat bogățiile țării sau care s-au îmbogățit peste noapte s-a autodenunțat și și-a răscumpărat greșelile prin penitență sau sacrificiu personal?
În anii din urmă, în care în ansamblul Uniunii Europene mișcările naționaliste și eurosceptice au cunoscut un reviriment, au apărut și în România o sumedenie de partide și naționaliști de conjunctură. Cuiva care se bate cu pumnul în piept că e naționalist e greu să-i spui: ba nu! Dar poți să-i urmărești faptele și să le demonstrezi falsul și găunoșenia. Forța Națională nu poate să pretindă că e singurul partid naționalist „autentic” din România. Credem că există un patriotism sincer și în inimile milioanelor de români care votază sau susțin și alte partide politice. Ce putem face noi, însă, și o vom face sistematic și fără ezitare, este să denunțăm imediat, cu hotărâre și fără menajamente, orice faptă, vorbă sau gest care afectează interesele naționale ale țării.În următoarea perioadă vom face publice aceste derapaje care se regăsesc în ofertele politice și electorale ale partidelor politice din România, inclusiv a celor care se autointitulează naționaliste.
Să ne aducem aminte vorbele unui președinte american: „nu te gândi la ce poate să facă țara pentru tine, ci la ce poți să faci tu pentru țară”. – Mircea Găinușă, secretar general al Partidului Forța Națională. – PROMPT MEDIA
