147630 – 22112016 – Investițiile de miliarde de euro ale chinezilor în România, cu care se lăuda Guvernul Ponta în urmă cu doi ani, se lasă așteptate și astăzi. Marile proiecte energetice anunțate ori avansează foarte greu, ori s-au încheiat înainte să înceapă, scrie România Liberă.
China a început de mai mulți ani o ofensivă economică în țările din centrul și estul Europei, la care elita din vestul continentului și prietenii americani s-au uitat urât, temându-se de o invazie a mărfurilor ieftine, ce ar face să dispară milioane de locuri de muncă, relatează publicația „New Money“. Paradoxal sau nu, multe dintre țările europene cu economii puternice, ca Germania, Olanda sau Franța, contribuie cu sume consistente la Banca Asiatică pentru Investiţii în Infrastructură, din care, mai nou, și România vrea să facă parte.
Dar România le-a oferit investitorilor chinezi, veniţi la București pentru negocieri, proiecte despre care autorităţile de la București știau de la bun început că nu sunt rentabile. Un fel de „noi ne-am lămurit că nu merge, luaţi-le voi și spălaţi-vă cu ele pe cap” puţin mai subtil. Așa că acum, chinezii par a se reorienta spre alte domenii de interes.
„E absolut logic să se reorienteze”, spune expertul în Energetică Tudor Popescu. „Când faci o investiţie în Energie, îţi trebuie 10, 20 sau 30 de ani ca să o recuperezi. Predictibilitatea legislativă a României a ajuns atât de scăzută, încât toată lumea e circumspectă”, a explicat Popescu pentru “România liberă”.
Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, sac fără fund
Când au venit chinezii de la China General Nuclear Power Corporation la Cernavodă, au acceptat să investească. Dar, ca să -și poată calcula amortizarea, trebuia stabilit preţul de vânzare al curentului electric. Predictibilitatea României privind consumul de energie, de 50 – 60 TWh/an, nu poate garanta însă un tarif, susţine expertul. Problema e că aceste reactoare nu vor fi niciodată rentabile. Aceasta ar însemna ca zeci de ani, de acum încolo, România să plătească sume anuale enorme de bani, reprezentând diferenţa de tarif până la profitul chinezilor. „Statul român nu-i poate garanta investitorului chinez că-i va plăti diferenţa până la preţul dorit de acesta în negocieri”, explică Tudor Popescu. Este vorba despre 35 – 40 de dolari/MWh, iar statul român nu poate securiza acest preţ. Ar însemna desfiinţarea pieţei libere de energie. Pierderile la reactoarele 3 și 4 pot fi enorme. Investitorul chinez dorea să se asigure de externalizarea pierderilor, de faptul că statul român le va suporta, ca să facă el profit. Al doilea motiv de blocaj: efectul deciziei Germaniei de a renunţa la energia nucleară, după incidentul de la Centrala Fukushima. O lipsă de credibilitate s-a așezat de atunci pe noile investiţii în energia nucleară.
Hidrocentrala Tarniţa-Lăpuștești și căratul apei cu ciurul
Investiţia necesară la hidrocentrala de la vest de Cluj, de lângă Gilău, ar fi de peste 1,1 miliarde de euro. Soluţia tehnică e, însă, pe cât de inedită, pe atât de proastă. Sunt două lacuri, unul la o altitudine mai mare decât celălalt cu aproape 300 de metri. Când există curent excedentar din sursă eoliană, se trimite apa în lacul de sus cu pompe și i se dă drumul în cel de jos. De sus, apa vine pe conductă, în turbină, producând curent electric ca orice hidrocentrală. Ideea reversibilităţii e ingenioasă, randamentul e problema. Cari apă cu ciurul. Tudor Popescu știe că România are centrala de pompaj necesară. „Când a fost proiectată salba de cinci-șase hidrocentrale de pe Oltul Inferior, fiecare hidrocentrală în parte a fost făcută reversibilă. Randamentul e însă problema. Dacă se folosesc 100 kWh în pompa de jos, ca să reversezi apă în lacul de sus, când vine apa înapoi se obţin numai… 70 kWh. Rezultă o pierdere. România e foarte echilibrată ca surse de energie și aceasta nu rentabilizează Tarniţa. Preţul energiei produse e prea scump faţă de cel de la o hidrocentrală obișnuită, care nu are nevoie de reversare”, a explicat Tudor Popescu. Astfel a căzut și al doilea proiect energetic al României, negociat în februarie 2015 cu cinci consorţii chinezești.
Blocul 6 Rovinari și dilema rentabilității
Blocul 6 de la Rovinari trebuia construit de China Huadian Corporation. Proiectul era, de asemenea, destinat eșecului. El a căzut odată cu plecarea Cabinetului Ponta și a directorului de la CEO, Laurenţiu Ciurel, apropiatul acestuia, care i-a primit la Rovinari pe chinezi ca pe niște vedete. „În acest moment, nu suntem în stare să știm dacă peste 10, 20, 30 de ani vom consuma putere de 2.000, 3.000 sau 4.000 MW, produsă pe cărbune. Ce spectru de producţie energetică va avea România?”, se întreabă retoric expertul în energetică Tudor Popescu. Așa că Huadian nu a avut cum să știe dacă proiectul său va fi sau nu va fi rentabil. „Există posibilitatea ca, după ce termină Huadian de montat Blocul 6 Rovinari, să demontăm totul și să dăm la fier vechi. Cu tot cu uzina”, mai spune Tudor Popescu. (Romanialibera.ro) – PROMPT MEDIA
