147654 – 23112016 – Convergenţa preţurilor din România comparativ cu Uniunea Europeană este de 51,9% în timp ce convergenţa salariilor este de numai 20,5%. Nivelul de trai într-o economie naţională este reflectat până la urmă de bunăstarea indivizilor. În fond, aceştia sunt cei care vor resimţi efectele adoptării monedei euro. Pentru a studia impactul asupra bunăstării îndivizilor, am considerat că analiza convergenţei preţurilor trebuie însoţită de analiza convergenţei salariilor, se arată într-un studiu realizat de Institutul European din România, coordonator de proiect fiind economistul Daniel Dăianu.
Conform datelor disponibile pe Eurostat, în anul 2015 convergenţa salariilor era în România de numai 20,5%, în timp ce convergenţa preţurilor se ridică la nivelul de aproape 50% faţă de media EU28. În timp ce convergenţa preţurilor în statele Europei Centrale şi de Est (ECE) analizate este relativ asemănătoare (în jur de 50%, plus sau minus), convergenţa salariilor diferă semnificativ. În România convergenta salariilor (20,5%) este aproape jumătate faţă de Cehia (37,9%) şi sub nivelul Poloniei şi Ungariei (în jur de 30%).
Convergenţa redusă a salariilor în România vizavi de convergenţa preţurilor se traduce printr-o putere de cumpărare scăzută în România faţă de Zona Euro (ZE), dar şi faţă de celelalte state est-europene, de unde rezultă din nou un cerc vicios al sărăciei, şi toate riscurile care derivă de aici.
”Nivelul de trai într-o economie naţională înseamnă însă mai mult decât creşterea PIB pe locuitor. Deşi PIB ul pe locuitor este un indicator mult folosit pentru a compara nivelul de dezvoltare a statelor, dezvoltarea unui stat înseamnă considerabil mai mult. Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, creşterea bunăstării sociale la nivelul economiei naţionale, creşterea nivelului de trai, evoluţii pozitive ale veniturilor şi avuţiei naţionale, toate acestea însumate definesc gradul de dezvoltare a unei economii şi, implicit, nivelul de trai, bunăstarea socială a populaţiei”” menţionează studiul citat.
În România creşterea PIB s-a reflectat doar parţial în reducerea ratei sărăciei, exprimată prin rata de deprivare materială (în literatura de specialitate rata de deprivare materială este considerată a fi un indicator cu o valoare informaţională mult mai bogată decât s-a dovedit a fi rata sărăciei).
În anul 2007, de exemplu, România avea una dintre cele mai mari rate de creştere economică (6,9%), dar şi cea mai mare rată de deprivare materială (36,5%). Deşi rata de deprivare materială severă a avut un trend descrescător pe parcursul întregii perioade analizate (a scăzut de la 36,5% în 2007 la 24,6% în 2015), în România a rămas la niveluri considerabile, incomparabile cu cele existente în ZE, dar şi în Cehia, Polonia, chiar şi în Ungaria.
Ratele mari de creştere economică au fost cel mai bine reflectate în ratele de deprivare materială în cazul Poloniei (care a plecat de la 22,3%, în 2007 şi a ajuns în 2015 la numai 8% nivel comparabil cu ZE, sau Cehiei (care a avut initial o rată de deprivare materială de numai 7,4%, ajungând în 2015 la o rată sensibil mai mică decât cea din ZE). – sursa: Capital.ro – PROMPT MEDIA
