149579 – 29012018 – Tudorel Toader, ministru al Justiției, declara recent că recidiva ar fi scăzut în România, precizând în mod eronat că n-ar exista nicio legatură între recursul compensatoriu și nivelul recidivei. Ceea ce, dacă ar fi adevărat, ar fi extraordinar. Realitatea, însă, îl contrazice.
Potrivit Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, asistăm la o altă încercare de a dezinforma opinia publică, pe fondul prezentării în mass-media a infracțiunilor comise din ce în ce mai frecvent de către foștii deținuți care au făcut obiectul grațierii mascate. Sunt deja peste 4.000 de beneficiari și, statistica nu minte, 2/3 se vor întoarce în penitenciar, lăsând în urmă mii de victime pentru care Statul Român nu pare a fi interesat să găsească vreo compensație.
Sursa citată afirmă că, Inițial, ministrul Justiției a încercat să ascundă numărul real al deținuților care au beneficiat de reducerea cu 1/5 a pedepselor privative de libertate (6 zile considerate executate la fiecare 30 de zile de detenție) și a faptului că, prin lege, practic toți deținuții (hoți, corupți, tâlhari, pedofili, violatori, criminali, etc) beneficiază de un act de clemență.
Paradoxal, și trebuie precizat, deținuții beneficiari ai acestui act de clemență, vor beneficia în continuare de prevederile acestui act normativ în situația recidivei, acesta fiind aplicabil până în 2022, când sistemul penitenciar înțelegem că va fi modernizat, deși încă n-a fost demarată vreo lucrare de anvergură în acest sens. În consecință, sindicatele își manifestă serioase îndoieli cu privire la cifrele avansate și de această dată de către ministrul justiției și îi amintim că lumea civilizată nu calculează rata recidivei după modelul partidului aflat la putere. Un profesor de drept, chiar și afiliat politic, ar trebui să știe asta.
“În realitate rata reîncarcerării sau recidiva reală (reoffending rate) în România este de peste 40% recidivă (postcondamnatorie și postexecutorie) la care se adaugă cel puțin 20% deținuți cu antecedente penale, care comit infracțiuni după expirarea termenului de încercare.
Nu avem, deci, motive să ne furăm singuri căciula și un ministru serios ar fi prezentat și o statistică verificabilă care să-i susțină afirmația referitoare la așa-zisa scădere a recidivei prezentând și factorii care ar fi influențat acest fenomen, dacă o astfel de concluzie ar fi reală. Din păcate, nu este cazul.
Este adevărat, în schimb, că o parte din criminalitate a fost exportată, împreună cu recidiva de rigoare, în Europa. Însă asta nu este o dovadă de excelență în politica penală. Este doar o externalitate nedorită a liberei circulații a cetățenilor de care profită și infractorii și care deseori ne afectează iremediabil imaginea la nivel european. Înainte de recursul compensatoriu în penitenciarele românești se aflau aproape 25.900 de deținuți, astăzi ne apropiem de 23.000 (o parte dintre cei 4.000 de beneficari ai recursului s-au întors), iar în țările din Europa sunt peste 12.000 de deținuți români. Rămâne, deci, o întrebare la care Tudorel Toade și cei ca dânsul vor trebui să găsească rapid un răspuns: Cine plătește pentru suferințele și pagubele produse de către recidiviștii recursului compensatoriu?” se arată în comunicatul Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor.
