Acasă Social 31 de ani de la Revoluție: Securiști ”revoluționari”, fără lustrație, fără pedepse...

31 de ani de la Revoluție: Securiști ”revoluționari”, fără lustrație, fără pedepse și doar 19 rânduri în manualul de Istorie

DISTRIBUIȚI

 157668 – 22122020 – Ziua de 21 decembrie a dat startul Revoluției în Capitală. Bulgărele sângeros de la Timișoara ajungea în București mascat de un miting de susținere față de regimul comunist. Este ziua în care apar primele victime în confruntările dintre forțele de ordine și manifestanți la București.

Despre unde s-a ajuns după 31 de ani de la Revoluție a vorbit la Digi24 Germina Nagâț, membru în Consiliul CNSAS: fără vinovați, fără pedepse, securiști cu certificat de revoluționar și doar câteva rânduri despre evenimentele sângeroase de atunci în manualul de istorie. ”Chiar dacă știm cine sunt vinovații de la Revoluție, nu știm oficial. Stăm în aceeași ceață în care eram și în anii 90”

Germina Nagâț: Chiar dacă știm cine sunt vinovații de la Revoluție, nu știm oficial. Nu este asumată responsabilitatea, și nu e nici pedeapsa. Din acest motiv, confuzia e maximă. După 31 de la Revoluție stăm în aceeași ceață în care eram și în anii 90, cu toate că între timp s-au mai întâmplat lucruri – am intrat în NATO, UE, s-au deschis arhive…

S-ar zice că s-au curățat anumite instituții ale statului de foștii securiști, care puteau să pună piedici și care au și pus.

”21 de revoluționari, posesori de certificate, sunt foști ofițeri de Securitate. Au pensie specială și indemnizație de revoluționar”

Sunt absolut convinsă că nu s-au curățat instituțiile. Rezerviști ai Securității îi găsiți în rapoartele de activitate anuale ale CNSAS, pe site. 128 de foști ofițeri trimiși în Instanță de CNSAS în ultimii ani ocupă funcții publice, au candidat pentru funcții publice. Vreo 41 de primari și viceprimari, 16 judecători, 21 de revoluționari – dacă vă vine să credeți. 21 de revoluționari, posesori de certificate, sunt foști ofițeri de Securitate, pentru care CNSAS a deschis acțiuni în constatarea calității de lucrător, adică se constată încălcarea drepturilor omului.

Oamenii ăștia și-au făcut meseria încălcând drepturile omului, că asta era fișa postului, au fost la Revoluție ca și când s-ar fi dus la serviciu – adică să facă represiunea, că asta asta s-a întâmplat acolo, și statul român le dă acum o indemnizație de revoluționar, multiple alte beneficii și pensia specială de securist. Simultan!

Adică i-au pensia specială de securist pentru că am încălcat drepturile omului, apoi pentru trei, patru zile cât o fi fost, să zicem, participarea efectivă la Revoluție, mai iau și indemnizația pentru o postură opusă. Adică pentru postura de luptător împotriva Securității și a comunismului…

”Când s-a vorbit despre lustrație, s-a spus că e o mare traumă, că este antidemocratic”

Asta se întâmplă pentru că legea nu a făcut de la bun început o distincție între victima autentică și participantul autentic la Revoluție – cel care a fost în stradă, a fost rănit, a fost anchetat, a murit și urmașii trebuie să primească ceva – și cei care până pe 21, 22 decembrie 1989, chiar 25 spun unii, au fost de partea cealaltă. E suficient să vii cu doi martori, să însăilezi o poveste cu 7 neveste, și să-ți iei certificatul. Și tu ești ofițer, fost gradat al Securității sau al Miliției.

”Au avut puterea și nu au vrut să o lase din mână. După 31 de ani ei candidează. Nu-i oprește nimic”

Ei sunt în instituții pentru că au avut puterea și nu au vrut să o lase din mână. Este un lucru foarte trist că nici legea electorală nu-i oprește de pildă să candideze. 9 candidați am trimis în instanță acum, în acest ciclu electoral. După 31 de ani ei candidează. Nu-i oprește nimic.

Când s-a vorbit despre lustrație în anii 90, s-a spus că e o mare traumă, nu se poate face asta, că este antidemocratic, este același lucru cu ceea ce făceau comuniștii, doar că din partea cealaltă. O ”persecuție” socială…

Că-i nedemocratic să lustrezi. Ce înseamnă asta? Să lustrezi, înseamnă să nu-i lași la butoane, nu le făcea nimeni, nimic. Deci să nu le dai acces la resursele financiare ale statului, la pozițiile de decizie, la posturile-cheie. Să-și păstreze rețeaua și să beneficiaeze de pe urma ei. Pentru că o rețea de informatori, o rețea cum a existat în cazul Securității, este o rețea de fidelități și de obediență, și de servicii contra servicii… Asta este o caracatiță care a funcționat la toate nivelurile societății – de la cele mai importante instituții centrale, până la țară. Existau în sate rețele de informatori.

”Funcționarii publici care sunt găsiți colaboratori sau foști ofițeri de către instanțe, trebuie să plece din funcție. Politicienii, nu!”

Am văzut suficiente dosare în care foștii informatori erau contactați din nou, în 1990, 1991. Putem bănui că au acceptat – unii, nu, spre lauda lor.

Avem niște ”scăpări” în legi. Legea Funcționarului public este singura lege care creează efect de lustrație, dacă vă vine să credeți. Funcționarii publici care sunt găsiți colaboratori sau foști ofițeri de către instanțe, trebuie să plece din funcție, sunt lustrați. Politicienii, nu! Aleșii locali, nu! Judecătorii, nu, decât dacă candidează pentru o anumită funcție, acolo e ceva parțial.

Un efect de lustrație curat, fără rest, există doar în Legea Funcționarului public. Așa stăm în momentul ăsta.

Un locotenent, sau un locotenent-major de Securitate, în 89 avea cel mult 30 de ani. În ziua de azi, el este o persoană activă și poate candida, că nu-l oprește nimeni, poate să stea în Parlament până la orice vârstă…

Nu delirăm când spunem că e periculos, și că era o măsură de ”igienă elementară” să-i dai deoparte atunci, imediat după Revoluție, nu prin interzicerea de drepturi civile, dar prin incompatibilități, prin sistem de incompatibilități, așa cum este la funcționarii publici.

”Traume nerezolvate, vinovați nepedepsiți, victime care sunt umilite în fiecare an”

Eu numesc asta ”destructurarea țesutului social”. Asta se întâmplă – din suspiciune, din probleme vechi nerezolvate. Traume nerezolvate, vinovați nepedepsiți, victime care sunt umilite în fiecare an… Mi se pare umilitor. N-am pierdut pe nimeni la Revoluție, dar am fost acolo și știu ce s-a întâmplat. Mă pun în postura unui părinte care și-a pierdut copilul și să văd oameni care vorbesc despre Revoluție și pun ghilimele, vorbesc despre ”lovituri de stat”, de ”comploturi KGB”, despre ”trădători de țară” care au ieșit în stradă atunci și ”l-au dat jos pe patriotul Ceaușescu”…

Este înfiorător, nu se poate tolera așa ceva. Cred că negaționismul ăsta ar trebui cumva oprit. E periculos. Trebuie să se schimbe ceva în modul în care ne raportăm la această istorie recentă, care a fost decisivă pentru toți.

”În manualul de Istorie de clasa a XII-a, despre Revoluție sunt 19 rânduri”

Un manual de Istorie de clasa a XII-a. Unul dintre ele, sunt trei. Despre Revoluție cred că sunt 19 rânduri. ”Încercările lui Ceaușescu de a riposta cu ajutorul forțelor represive sau prin organizarea unui miting la București nu au dat rezultat în fața revoltei generale. Dictatorul a părăsit Capitala la 22 decembrie fiind capturat la Târgoviște. Puterea a fost preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale, avându-l drept președinte pe Ion Iliescu”. Acum urmează partea cea mai importantă. ”Au urmat câteva zile de confruntări interne soldate cu numeroase victime”. Nu se spune câte, ”nu contează” câte… Cifra e… ”un detaliu”… Continuă apoi: ”Circulația unor informații neverificate a creat confuzie, provocând haos în luarea deciziilor”, atenție… ”Forțe necunoscute numite teroriști au atacat instituții publice, unități militare, televiziunea etc. Motivându-se că atacurile teroriste urmăreau să-i elibereze pe soții Ceaușescu, nucleul de putere care se crease a decis executarea celor doi foști conducători”. Asta este tot!

”Nucleu de putere”, ”forțe necunoscute”? Există 26 de kilometri de arhivă care descriu represiunea

Asta învață copiii la școală. Este incredibil, am rămas stupefiată! Ce înseamnă ”nucleu de putere”, forțe necunoscute”? Cifra morților, a răniților nu există nicăieri. Este aproape o insultă.

Asta se rezolvă intrând în programa școlară cum trebuie, cu persoane care chiar știu ce fac acolo și care nu au sfieli din-astea, să vorbească despre Revoluția română din 1989. Există 26 de kilometri de arhivă care descriu represiunea și trec și de momentul 22 decembrie. Nu-i posibil așa ceva! – sursa:  Digi24.ro, Foto: Evenimentul Istoric

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.