174059– 12122024 – Principalele riscuri la adresa stabilității financiare din România au rămas la niveluri ridicate, relativ similare comparativ cu Raportul anterior și cu evaluările de risc la nivel european, în condițiile menținerii unor incertitudini multiple la nivel global, atât ca urmare a escaladării tensiunilor geopolitice și a intensificării conflictelor armate, cât și pe fondul unui an electoral important pe plan internațional, de natură a modifica mix-ul de politici implementate la nivelul principalelor economii ale lumii, anunță BNR în ediția din luna decembrie a Raportului asupra stabilității financiare. Pe plan intern, creșterea activității economice s-a menținut la niveluri moderate, iar adâncirea deficitelor gemene rămâne cel mai important factor de risc.
În acest context, cele mai importante două riscuri sistemice, clasificate la nivel sever, sunt
- incertitudinile la nivel global în contextul multitudinii de evenimente geopolitice, perspectiva fiind de accentuare a acestora în perioada următoare
- deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne.
Celor două riscuri sistemice de nivel sever li se adaugă alte două riscuri sistemice, de nivel moderat – riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental și riscul asociat provocărilor la adresa securității cibernetice și inovației financiare.
La nivel global, provocările la adresa stabilității financiare au consemnat evoluții mixte. Pe de o parte, procesul dezinflaționist a continuat în majoritatea economiilor, inclusiv fără scăderi substanțiale ale activității economice (engl. soft landing), susținând apetitul pentru risc pe piețele financiare internaționale. Pe de altă parte, contextul extern continuă să fie caracterizat de perspective modeste de creștere economică, în special la nivel european, precum și de un grad ridicat de incertitudine. Riscurile la adresa stabilității financiare pe plan internațional sunt amplificate de un nivel ridicat al datoriei suverane, ce limitează spațiul fiscal necesar pentru a gestiona eventuale noi șocuri în actualul context geopolitic. De asemenea, îndatorarea se menține ridicată și la nivelul sectorului privat și există semne cu privire la deteriorarea calității creditelor în anumite segmente ale pieței, îndeosebi cel imobiliar comercial, deși până în prezent impactul asupra sectorului bancar a fost limitat.
Evenimentele geopolitice pot avea, totodată, implicații semnificative asupra stabilității financiare, generând provocări atât pentru populație, cât și pentru firme. Astfel de evenimente pot perturba comerțul global și pot crește prețurile mărfurilor. Mai mult, ele pot conduce la o volatilitate mai mare a pieței financiare, afectând fluxurile de capital, cursurile de schimb și marjele de dobândă. Fluctuațiile puternice, dar scurte ale pieței de capital din luna august au arătat cum pozițiile cu efect de levier pot amplifica reacțiile la știrile macroeconomice negative din SUA cu privire la piața muncii și acțiunile băncii centrale, dezvăluind vulnerabilități structurale ale sistemului financiar global care ar putea afecta stabilitatea financiară din UE. Astfel, riscul unor corecții abrupte pe piețele financiare internaționale rămâne important, în contextul în care prețurile activelor financiare cu profil de risc mai ridicat și-au păstrat, în ansamblu, tendința ascendentă de la publicarea Raportului precedent, în pofida unor corecții temporare și a unor episoade de amplificare a volatilității. Deși corecțiile au fost de scurtă durată, acestea evidențiază senzitivitatea piețelor financiare la evoluțiile macroeconomice din principalele economii dezvoltate, precum și fragilitatea încrederii investitorilor în contextul actual marcat de incertitudini pe plan macroeconomic și geopolitic.
Deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne continuă să reprezinte unul dintre principalele riscuri sistemice la nivel național. Datele aferente primei părți a anului 2024 indică o adâncire a deficitelor gemene comparativ cu Raportul anterior, iar așteptările sunt ca România să înregistreze la sfârșitul anului printre cele mai mari deficite (fiscale și de cont curent) la nivel european, reflectând atât factori de natură structurală, cât și conjuncturali. Riscurile asociate deficitelor gemene pot fi accentuate de nivelul în creștere al datoriei suverane, precum și al datoriei externe. Totuși, corectarea acestor dezechilibre este importantă pentru a atenua riscurile la adresa stabilității financiare, atât pe termen scurt – pentru a preveni erodarea încrederii investitorilor, reducând astfel riscurile asociate primei de risc suveran și potențiale presiuni asupra cursului de schimb – cât și dintr-o perspectivă mai îndelungată – pentru a spori reziliența la potențiale noi evoluții nefavorabile în actualul context geopolitic.
Pe plan intern, creșterea economică s-a menținut la niveluri modeste, fiind impulsionată în principal de consum și într-o manieră mai redusă de investiții. În cel de-al doilea trimestru al anului curent, ritmul de creștere a activității economice a încetinit la 0,9% în termeni anuali, majorarea semnificativă a consumului (+4,7% contribuție la creșterea PIB) fiind aproape în totalitate contrabalansată de evoluția exportului net (-4,5% contribuție la creșterea PIB). Comparativ cu primul trimestru al anului 2024, creșterea economică a accelerat de la un nivel de 0,1%.
Aportul important al consumului a avut loc în contextul majorării veniturilor disponibile reale, pe fondul creșterii salariilor nominale și a pensiilor, în paralel cu continuarea procesului dezinflaționist, dar și al așteptărilor de creștere în continuare a veniturilor reale. Totodată, această dinamică a fost susținută și de îmbunătățirea încrederii consumatorilor și de relaxarea standardelor de creditare de către bănci, ce au contribuit la accesarea de credite noi de consum, în special pentru achiziționarea bunurilor de folosință îndelungată și semidurabile. Aceste evoluții au condus la majorarea volumului importurilor de bunuri și servicii (+6,2% în T2 2024 față de T2 2023), contribuind astfel la accentuarea dezechilibrului extern. Riscurile la adresa stabilității financiare dinspre poziția externă se mențin la niveluri importante, România înregistrând cel mai mare deficit de cont curent la nivelul UE. În cel de-al doilea trimestru al anului 2024, deficitul de cont curent a fost de 9,1% în PIB, în deteriorare comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior (7,1% în PIB în T2 2023).
Implementarea de reforme structurale care să atenueze aceste vulnerabilități este necesară atât pentru menținerea încrederii investitorilor, cât și pentru o mai bună reziliență a economiei în fața unor potențiale noi evoluții nefavorabile. Totodată, reformele ar trebui să conducă și la modificarea tiparului de creștere economică către unul cu valoare adăugată mai mare și concentrat pe domenii strategice cum ar fi securitatea alimentară, tranziția verde și securitatea energetică sau dezvoltarea infrastructurii și a domeniului apărării. În acest context, absorbția de fonduri europene nerambursabile devine și mai importantă, în special a celor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) prin care România are alocate 13,6 miliarde euro granturi și 14,9 miliarde euro împrumuturi, echivalentul a 8,8% din PIB. Conform Raportului Comisiei Europene privind stadiul implementării Facilității de Redresare și Reziliență, implementarea PNNR de către România este semnificativ întârziată. Aceste întârzieri au potențialul de a afecta atragerea fluxurilor financiare încă disponibile, ce se ridică la circa 19 miliarde euro, ce vor fi încasate în cazul îndeplinirii celor 448 ținte și jaloane rămase (din 518 în total). Până la sfârșitul lunii septembrie 2024, au fost încasate, cumulat de la începutul programului, 9,4 miliarde euro (inclusiv prefinanțări) aferente îndeplinirii a circa 14% dintre țintele și jaloanele asumate. Deși a fost încasată o treime din fondurile alocate, sumele efectiv cheltuite sunt modeste. Conform execuției bugetare, de la începutul anului și până în luna septembrie, au fost cheltuite circa 2,8 miliarde euro din sumele încasate prin PNRR, iar de la începutul programului au fost efectiv cheltuite 44% din fondurile PNRR încasate, respectiv 4,1 miliarde euro. În plus, România a fost singura țară în pericol de suspendare a angajamentelor de plată sau plăților, în baza articolului 10 din Regulamentul Facilității de Redresare și Reziliență, care prevede această măsură în cazul în care un stat membru nu ia măsurile necesare pentru corectarea deficitului excesiv.
Deși manifestarea riscului de credit a fost limitată până în prezent, preocupările în această privință se mențin. În ansamblu, capacitatea sectorului real de onorare a serviciului datoriei a avut evoluții mixte de la data ultimului Raport, însă se menține la niveluri adecvate. Pe de-o parte, de la începutul anului 2024, calitatea portofoliului de credite acordate companiilor nefinanciare de instituțiile de credit s-a îmbunătățit, rata creditelor neperformante ajungând la 3,8% în septembrie 2024. Pe de altă parte, în cazul sectorului populației există semne de deteriorare ușoară a calității activelor băncilor. Astfel, rata creditelor neperformante a ajuns la valoarea de 3,3% în septembrie 2024, de la 3,2% pe parcursul anului precedent și de la minimul atins în iunie 2022 (2,96%). Totuși, pentru anumite segmente de creditare, riscul de credit este mai ridicat, respectiv în cazul împrumuturilor acordate IMM.
Poziția bilanțieră a populației și firmelor are o influență semnificativă asupra capacității acestora de onoare a serviciului datoriei, acestea înregistrând evoluții mixte de la data ultimului Raport. Pe de-o parte, sănătatea financiară a firmelor a înregistrat o degradare în anul 2023 în termeni anuali, observată în majoritatea indicatorilor financiari. În acest context, indicatorul de sănătate financiară a companiilor din România s-a deteriorat la finalul anului 2023 comparativ cu anul anterior, însă continuă să se situeze confortabil deasupra zonei de risc. În contrast, sectorul populației și-a consolidat avuția și rezistența în fața șocurilor, pe fondul creșterii susținute a activelor financiare (+7% în iunie 2024 în termeni anuali), dar și al diminuării ponderii serviciului datoriei în venitul disponibil. Avuția netă a populației reprezintă circa 39% din avuția netă națională, iar activele financiare deținute contabilizează circa 27% din totalul activelor financiare la nivelul economiei.
Riscurile cibernetice rămân ridicate în contextul geopolitic tensionat și al evoluției digitalizării și inteligenței artificiale, incidentele din sectorul bancar fiind în creștere în ultimii ani. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a generat atacuri cibernetice pe scară largă împotriva entităților cu sediul în UE.
În ansamblu, testul de stres a arătat că băncile au instituite cadre de răspuns și redresare, dar există spațiu pentru îmbunătățire. În plus, intrarea în vigoare a Regulamentului european Digital Operational Resilience Act (DORA) din 17 ianuarie 2025 va oferi un cadru solid care va cere băncilor să-și intensifice eforturile pentru a promova o cultură a gestionării continue a riscului cibernetic. Acest nou regulament al UE urmărește să consolideze securitatea informatică a entităților financiare și să se asigure că sectorul financiar al UE poate rămâne rezistent în cazul unei perturbări operaționale grave.
Sectorul bancar
Sănătatea sectorului bancar românesc a continuat să se consolideze, aspect evidențiat de menținerea unor indicatori adecvați de solvabilitate, lichiditate și de calitate a activelor, în contextul unei profitabilități ridicate. Cu toate acestea, este necesar ca băncile să aibă o atitudine prudentă în perioada următoare, pe fondul incertitudinilor, inclusiv din perspectiva măsurilor de consolidare fiscală preconizate, dictate de deficitele bugetare persistente și creșterea datoriei publice, cu potențiale efecte negative asupra situației financiare și a bonității debitorilor. Totodată, amplificarea riscului climatic și a celui cibernetic recomandă o vigilență crescută a instituțiilor de credit, odată cu accentuarea digitalizării serviciilor financiare și a conexiunii cu furnizori terți de servicii.
Deși riscul de lichiditate al băncilor autohtone se situează la un nivel redus, mediul actual, caracterizat de menținerea unor perspective economice modeste la nivel internațional și de creșterea tensiunilor geopolitice și a serviciilor digitale, precum și de apariția de noi riscuri legate de implementarea în domeniul financiar a tehnicilor de inteligență artificială, necesită menținerea unei prudențe ridicate și o regândire a metodelor care sunt în prezent utilizate pentru a identifica și gestiona riscurile bancare tradiționale. În plus, este necesar ca instituțiile de credit să investească în soluții avansate de securitate cibernetică pentru a limita efectele atacurilor cibernetice, inclusiv pe cele indirecte, care pot dobândi un caracter sistemic și pot afecta stabilitatea financiară.
Reziliența sectorului bancar în fața potențialelor evoluții nefavorabile ale cadrului macroeconomic s-a consolidat, aspect evidențiat de dinamica principalilor indicatori de adecvare a capitalului, precum și de rezultatele exercițiului de testare la stres a solvabilității care a vizat orizontul 2024-2026.
Structura de finanțare a băncilor, bazată pe depozite de la sectorul real, s-a modificat ușor prin creșterea emisiunilor de titluri de datorie, de regulă pentru acoperirea cerințelor de rezoluție. Interconexiunea sectorului bancar din România cu sectorul guvernamental s-a accentuat, fiind cea mai ridicată din cadrul statelor membre ale UE. Aceasta se manifestă direct prin creditele acordate și titlurile de stat deținute (25% din active, septembrie 2024), indirect prin partea garantată de stat aferentă creditelor către sectorul real (5,3% din active), dar și prin acționariatul de stat al băncilor (14,0 % din activele sectorului). Deținerile de titluri de stat contribuie la îmbunătățirea indicatorilor de solvabilitate (prin ponderile reduse de risc) și la lichiditate, dar expun sectorul bancar la riscul de concentrare și riscul de rata dobânzii, favorizând în mai mică măsură intermedierea financiară (dinamica anuală a deținerilor de titluri de stat a fost de 24% comparativ cu 8,4% în cazul creditării neguvernamentale, septembrie 2024). Riscul de finanțare rămâne redus la nivelul sectorului bancar românesc, ca urmare a orientării către forme tradiționale, precum depozitele retail. Ultimii ani au marcat o creștere a finanțării prin emisiuni de titluri, în special pentru acoperirea cerințelor de datorie eligibilă pentru scopuri de rezoluție (cerințe MREL), care se realizează la costuri superioare celor aferente depozitelor.
Perspectivele privind stabilitatea sectorului bancar sunt favorabile, dar o serie de elemente pot afecta negativ evoluțiile indicatorilor de risc: (i) așteptările de amplificare a riscurilor care trebuie gestionate ca urmare a contextului macroeconomic intern și internațional incert, (ii) impredictibilitatea evoluției ratelor de dobândă, ca urmare a situației geopolitice, (iii) impozitarea cifrei de afaceri pe un orizont nedeterminat.
Vulnerabilități structurale
Vulnerabilitățile structurale specifice economiei românești s-au accentuat de la data ultimului Raport, având potențialul de a intensifica riscurile pe termen scurt la adresa stabilității financiare
- Slaba capitalizare a firmelor este una dintre vulnerabilitățile structurale persistente la adresa stabilității financiare din România, cu implicații directe asupra disciplinei la plată și a accesului la finanțare.
Numărul firmelor subcapitalizate s-a majorat cu 9% în 2023, până la 260,5 mii companii, reprezentând o proporție importantă (31%) din totalul firmelor din economie. Acestea au un necesar de recapitalizare de aproximativ 147 miliarde lei (echivalentul a 29,5 miliarde euro, +5,8% față de anul 2022) și angajează 11,7% din totalul salariaților companiilor nefinanciare. Aportul la valoarea adăugată în economie este de 5,2%, iar contribuția la cifra de afaceri de circa 10%, în timp ce ponderea în totalul restanțelor bugetare este de 82%, conform datelor raportate pentru anul 2023. Dintre aceste firme, 97% sunt companii care au capitaluri proprii negative, respectiv 253,8 mii de firme. Ele reprezintă 30,5% din totalul companiilor nefinanciare active la finalul anului 2023. Companiile cu capitaluri proprii negative au un necesar de recapitalizare de 141,1 miliarde lei (echivalentul a 28,4 miliarde euro, +5,5% față de anul 2022). Necesarul de recapitalizare aferent firmelor cu capitaluri proprii negative reprezintă 96% din totalul necesarului de recapitalizare. Slaba disciplină la plată nu se observă doar în creanțele bugetare sau în relația cu furnizorii, ci și în cazul creditelor bancare, unde, deși expunerile totale ale firmelor slab capitalizate reprezintă doar 8,6%, în cazul expunerilor neperformante ponderea se ridică la 25%.
La nivel național, disciplina scăzută la plată în economie este una dintre principalele vulnerabilități structurale, de natură să slăbească reziliența firmelor în perioade de stres și să afecteze accesul acestora la finanțare. Circa jumătate dintre firmele autohtone au întâmpinat probleme din cauza întârzierii încasărilor de la partenerii comerciali în perioada martie 2023 – februarie 2024, întârzierile la plată afectând plățile către furnizori în cazul unui sfert din firme. România este țara cu cea mai mare utilizare a creditului comercial la nivelul UE. În anul 2023, datoriile comerciale la nivelul companiilor nefinanciare au înregistrat o creștere de 7% față de anul precedent la 421 miliarde lei.
Durata de încasare a creanțelor rămâne mult peste termenul maxim de 60 de zile prevăzut de cadrul legal (conform Legii nr. 72/2013) și peste media la nivel european (55 de zile), respectiv 86 de zile, similar perioadelor anterioare. Corporațiile își încasează semnificativ mai repede creanțele comparativ cu întreprinderile mici și mijlocii (70 de zile versus 102 zile, în anul 2023). În cazul microîntreprinderilor, termenul de recuperare a creanțelor este de 149 de zile. Firmele din imobiliare și agricultură încasează cel mai greu creanțele, în medie la 232 zile și, respectiv, 142 zile. Comerțul este unicul sector în care termenele sunt, în medie, în linie cu termenul stabilit de lege. Companiile cu capital privat străin au cel mai scăzut termen de recuperare a creanțelor (77 de zile), urmate de firmele cu capital privat autohton (90 de zile), în timp ce companiile de stat își încasează creanțele după 149 de zile, în medie.
- Intermedierea financiară scăzută se menține una dintre problemele structurale ale României, cu impact asupra dezvoltării economice. În context european, România se plasează pe ultimul loc în ceea ce privește gradul de intermediere financiară (50,6%, calculat ca pondere a activelor sectorului bancar în PIB, T2 2024), la distanță semnificativă de economiile similare din regiune (92 la sută în Polonia, 93 la sută în Bulgaria, 108,5 la sută în Ungaria) și de media Uniunii Europene (215 la sută).
Gradul scăzut de intermediere financiară este în strânsă legătură cu modul în care firmele preferă să-și finanțeze activitatea (respectiv în mod semnificativ prin intermediul datoriilor comerciale, România ocupând primul loc în profil european din această perspectivă, sau prin credite din partea asociaților sau acționarilor), coroborat cu vulnerabilitățile structurale de la nivelul sectorului companiilor.
- România se confruntă cu o contracție a populației rezidente, concomitent cu o îmbătrânire acesteia. Potrivit datelor la 1 iulie 2024, populația României a continuat să se restrângă, cu 1 la sută față de aceeași perioadă a anului precedent. Totodată, fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, ponderea populației vârstnice (de 65 ani și peste) crescând cu 0,4 la sută, în timp ce cea aferentă persoanelor tinere (0-14 ani) a scăzut aproape cu aceeași intensitate (0,3 la sută).
Aceste evoluții demografice se răsfrâng cu precădere asupra pieței muncii, date fiind provocările cu care se confruntă firmele în ceea ce privește recrutarea de forță de muncă calificată. Până la sfârșitul anului 2030, populația în vârstă de muncă (15-64 ani) a României este estimată să scadă cu 4 la sută9 , mai accentuat decât la nivelul agregat al UE (-2 la sută). În afara evoluțiilor negative ale mișcării naturale a populației (sporul natural negativ), un alt fenomen ce contribuie la deficitul de forță de muncă este emigrarea. România este statul membru UE cu cel mai mare număr de persoane care locuiesc în alte țări UE (aproximativ 3,2 milioane, dintre care 34 la sută în Italia10), 76 la sută dintre emigranți reprezentând forță de muncă activă (15-64 ani). În acest context, recrutarea de forță de muncă adecvat pregătită reprezintă una dintre cele mai presante probleme pentru firmele autohtone, 4 din 5 angajatori raportând dificultate în găsirea de personal calificat11 . O soluție în acest sens ar putea fi reprezentată de încurajarea și crearea premiselor pentru ca persoanele apte pentru muncă, dar care au împlinit vârsta de pensionare, să rămână în activitate. La nivelul UE, 3,1 la sută din populația ocupată este reprezentată de persoane cu vârstă de peste 65 ani, față de 1,1 la sută în cazul României (date pentru 2023).
Lipsa competențelor adecvate ale forței de muncă afectează, de asemenea, performanța și capacitatea companiilor de a investi.
Penuria de forță de muncă este mai accentuat resimțită în ceea ce privește anumite competențe specifice, începând cu cele digitale. Din această perspectivă, România se plasează pe ultimul loc în UE, cu ponderea cea mai scăzută a populației cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 ani ce deține cel puțin competențe digitale de bază (28% la sută față de 56% la nivelul UE, date la 2023).
- Riscurile legate de schimbările climatice.
Conform datelor publicate de Agenția Europeană de Mediu, pierderile economice în urma evenimentelor climatice extreme din România, în perioada 1980 – 2023, se ridică la 19,6 miliarde euro, echivalentul a 916 euro pe locuitor și reprezentând 2,7% din cuantumul înregistrat la nivelul agregat al UE. Totodată, numai 1% dintre pierderile suferite erau asigurate.
Tema specială
Asigurarea accesului agenților economici la numerar este una dintre preocupările constante ale Băncii Naționale a României, în concordanță cu nevoile reale ale acestora. La nivelul populației și al firmelor, accesul la numerar are un rol important în asigurarea participării la activitățile economice, atât ca modalitate de stingere a obligațiilor dintre părți, cât și ca instrument de asigurare a incluziunii financiare, în special în zonele rurale și în regiunile cu infrastructură financiară slab dezvoltată. De asemenea, accesul la numerar asigură un grad mai ridicat de libertate și autonomie. Pe lângă rolul important pe care numerarul îl are în circumstanțe normale, acesta se poate dovedi și mai relevant în situații de criză, mai ales având în vedere intensificarea riscului cibernetic pe fondul evoluțiilor geopolitice.
Apetitul pentru numerar al populației este ridicat, având în vedere volumele mari de numerar atât lei, cât și euro, extrase de la bancomate și unități bancare, dar și valorile în continuă creștere a numerarului în circulație. În aceste condiții, gradul ridicat de disponibilitate a numerarului (98%) indică o accesibilitate adecvată la numerar, atât din perspectiva aprovizionării cu bani, cât și din perspectiva funcționalității bancomatelor sau a unui potențial atac cibernetic care ar indisponibiliza pentru scurtă vreme plățile digitale.
Utilizarea numerarului în România rămâne esențială, mai ales în contextul accesului limitat la servicii financiare în anumite zone geografice și al gradului scăzut de educație financiară și competențe digitale. În mediul rural și în regiunile mai puțin dezvoltate, accesul la bancomate este mai redus, ceea ce subliniază importanța infrastructurii financiare și necesitatea extinderii accesului, inclusiv din perspectivă digitală, pentru a asigura incluziunea financiară, în special în comunitățile izolate sau defavorizate.
