177259 – 18122025 – Angajamentul Europei față de drepturile omului, democrație și statul de drept nu este o slăbiciune. Este cea mai mare putere strategică a noastră, afirmă Michael O’Flaherty, Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei.
Cu toate acestea, schimbările geopolitice tectonice provoacă această realitate. Din ce în ce mai mult, națiunile se retrag în interes propriu îngust, renunțând la dreptul internațional. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei este un atac direct asupra valorilor pe care se bazează Europa. În plus, în mod tulburător, aliații de lungă durată caută acum să ne submineze.
Recenta Strategie de Securitate Națională a SUA prezintă o imagine sumbră. Reluarea criticilor inițiate de vicepreședintele JD. Vance din München, înfățișează Europa ca un continent aflat în „declin civilizațional”, respinge eforturile noastre de a proteja bunăstarea umană prin reglementări și semnalează sprijin pentru actorii de extremă dreaptă care erodează coeziunea socială, democrația și statul de drept.
Resping analiza SUA. Chiar și acolo unde nu suntem, modelul civilizațional al Europei, bazat ferm pe drepturile omului, este ceva de care să fim mândri.
Născut din cenușa celui de-al doilea război mondial – și codificat în Declarația Universală și Convenția Europeană a Drepturilor Omului -, acest model a ancorat societățile noastre de 80 de ani. Nu este doar o busolă morală; produce o rezistență tangibilă. Drepturile omului promovează încrederea reciprocă necesară pentru securitatea pe termen lung, ceva ce politica bazată pe frică nu poate susține niciodată.
Pentru alternativă, trebuie doar să ne uităm la ceea ce se întâmplă la granițele de est ale Europei. Există o linie directă între abandonarea internă de către Rusia a drepturilor omului și a principiilor democratice și atacul său militar extern.
În schimb, drepturile omului oferă foaia de parcurs pentru a face față provocărilor migrației, schimbărilor climatice, poluării și pierderii biodiversității, inegalităților și perturbărilor tehnologice.
Europa este mai puternică atunci când apără libertatea de exprimare bazată pe legislația drepturilor omului. O libertate de exprimare care este diferită de discursul extrem de ură. Suntem mai puternici atunci când reglementăm AI pentru a preveni discriminarea și abuzurile, construind încrederea în inovare, mai degrabă decât alimentând frica. Suntem mai puternici atunci când refuzăm să lăsăm voința majorității să alunece în tiranie împotriva minorităților.
În fața previziunilor uimitoare ale SUA privind declinul nostru, liderii europeni trebuie să plaseze drepturile omului în centrul repoziționării strategice a Europei. Acest lucru necesită acțiuni în trei domenii.
În primul rând, consistența. Trebuie să consolidăm drepturile omului atât în politica externă, cât și în cea internă. Angajamentul de lungă durată al Europei față de drepturile omului ne-a oferit o putere slabă considerabilă, dar pentru a-i debloca întregul potențial, trebuie să ne descurcăm mai bine acasă. Tăcerea și standardele duble ne subminează credibilitatea. Nu este vorba despre poziții morale, ci despre intensificarea cu adevărat a finanțării pentru programele internaționale privind drepturile omului și diplomația activă, investind în același timp mai puternic în politicile interne care abordează sărăcia, inegalitatea și scăderea serviciilor de sănătate. O agendă solidă a drepturilor interne, axată pe livrarea concretă, este singurul contrapunct eficient la narațiunea declinului.
În al doilea rând, fortificația. Trebuie să “viitor-proof” instituțiile democratice care ne protejează. În această eră volatilă, actorii iliberali vor continua inevitabil să ajungă la putere. Primele lor ținte includ întotdeauna sistemul judiciar, instituțiile naționale pentru drepturile omului, serviciul public, mediul academic și mass-media. Ei caută să redeseneze sistemul electoral. Guvernele ar trebui să efectueze un „verificare de sănătate“ urgentă a garanțiilor lor legale. Pentru că odată ce vandalizarea instituțională reușește, pagubele sunt greu de inversat.
În al treilea rând, curajul. Avem nevoie de lideri care să vorbească pentru valorile noastre. Aceasta este o bătălie a narațiunilor. Politicienii de masă care încearcă să curteze alegătorii imitând limbajul celor care încearcă să ne submineze drepturile și normele democratice sunt destinați să eșueze; alegătorii vor prefera întotdeauna originalul copiei.
Dacă ne lipsește curajul de a ne afirma normele, recunoaștem lupta. „Declinul civilizațional“ prezis de criticii noștri nu va veni din respectarea valorilor și principiilor noastre, ci din abandonarea lor. Puterea Europei nu constă în a imita autoritarii sau pe cei care se opun drepturilor omului, ci în a arăta că demnitatea, legea și libertatea rămân singurele baze pe care se poate construi un viitor stabil și prosper.
