177164 – 09122025 – Începând cu anul 2008, întotdeauna în decembrie, are loc Concursul Național de Drept Umanitar și Drepturile Refugiaților – Nicolae Titulescu.
De-a lungul anilor, concursul a fost organizat de Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar (CNDIU), Ministerul Justiției, Înaltul Comisariat O.N.U. pentru Refugiați, Societatea Națională de Cruce Roșie din România, case de avocatură și alte instituții care activează în domeniul dreptul Internațional Umanitar și Dreptului Refugiaților, iar de anul trecut organizatorilor li s-a alăturat și Universitatea Româno – Americană.
Concursul se desfășoară anual, la nivel național, în limba română și se adresează mediului academic, fiind singurul concurs la nivel național de diseminare a dreptului internațional umanitar și a dreptului refugiaților, prin raportare la drepturile omului, în rândul studenților și masteranzilor din toate domeniile de studiu umaniste. Ocazional, concursul are și o dimensiune internațională prin participarea studenților din cadrul unor universități din Republica Moldova.
Timp de 3 zile, la ediția 2025, lansată luni, 8 decembrie, participă 8 echipe, formate din studenți de la Universitatea din București, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timișoara, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, Universitatea Româno-Americană și Academia „Ştefan cel Mare” din Republica Moldova.
Nicolae Titulescu a fost un politician și eminent diplomat român.
După studii la Paris, a fost profesor de drept civil la universitățile din Iași și București.
A fost membru al Academiei Române, doctor honoris causa al Universităților din Atena și Bratislava, președinte al Academiei diplomatice internaționale. A fost ministru de finanțe, delegat la Conferința de pace de la Paris (1920), ministru plenipotențiar la Londra (1922-1927), ministru de externe (1927-1928 și 1932-1936), delegat permanent (1920-1936) al României la Liga Națiunilor (al cărei președinte a fost ales în 1930 și în 1931, singurul care a deținut această funcție de două ori), remarcându-se printr-un strălucit talent oratoric, servit de o documentație vastă și o riguroasă argumentație.
Titulescu a militat pentru suveranitatea și egalitatea tuturor statelor în relațiile internaționale, pentru securitatea colectivă și prevenirea agresiunii. În articolul ”Suveranitatea statelor”, publicat în Dictionnaire diplomatique, vol. II, subliniind că o colaborare internaționala nu este posibilă decât între state egale în drepturi, Titulescu a combătut conceptul de suprastat. Considerând depașită vechea diplomație de cancelarie, el a fost protagonist al ”diplomației în mișcare”, pusă în serviciul asigurării păcii, pe care, în conferința ”Dinamica păcii”, o definea ca fenomen al mișcării. ”Dinamica păcii” însemna în concepția lui Titulescu realizarea unui progres continuu în viata internațională, pe etape, de la național, prin regional, la universal.
Titulescu și-a bazat întreaga activitatea pe problemele majore, fundamentale, ale politicii externe a României. După instaurarea fascismului în Germania, dându-și seama de pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru România (ca și pentru alte state europene), Titulescu a depus o vie activitate în direcția întăririi colaborării internaționale, în interesul păcii și securității europene, pe linia aceasta, semnând la Londra, în 1933, în numele guvernului României, Convenția de definire a agresorului și a depus eforturi remarcabile pentru încheierea în 1933 a Micii Înțelegeri și pentru încheierea în 1934 a Înțelegerii Balcanice, pacte regionale în care vedea o pavăză împotriva agresiunii.
Nemultumite de politica externă preconizata de Titulescu, cercurile politice cele mai reacționare, profasciste, din țară și guvernele Germaniei și Italiei au făcut presiuni pentru înlăturarea lui. În august 1936, Carol al II-lea l-a înlăturat din guvern; Titulescu a plecat în Elveția, apoi în Franța, unde a și murit. În emigrație a continuat să acționeze, folosind orice prilej pentru a promova ideea de menținere a păcii. A conferențiat la Academia diplomatică din Paris, în Camera Comunelor, la universitățile din Oxford și Cambridge etc. și a fost ales președinte de onoare al Comitetului Român al Reuniunii Universale pentru Pace.
