177183 – 10122025 – România marchează o nouă reușită culturală la cea de-a 20-a sesiune a Comitetului Interguvernamental pentru Patrimoniul Cultural Imaterial (UNESCO), desfășurată la New Delhi, în perioada 8 – 13 decembrie 2025. Dosarul „Cobza – cunoștințe tradiționale, tehnici și muzici tradiționale”, depus de România împreună cu Republica Moldova, a fost oficial înscris pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.
Prin această decizie, cobza devine cel de-al 11-lea element românesc de patrimoniu imaterial recunoscut de UNESCO, consolidând parcursul constant al României în protejarea și promovarea patrimoniului viu — un patrimoniu ancorat în practici transmise din generație în generație, în continuitate culturală și responsabilitate față de tradiția care ne definește.
Înscrierea recunoaște nu doar sonoritatea cobzei, ci și meșteșugul confecționării instrumentului, tehnicile de interpretare și rolul comunităților care au păstrat acest instrument ca simbol identitar și expresie a unei profunde semnificații sociale.
Cu această ocazie, Președintele Comisiei pentru relația cu UNESCO, deputatul Dumitrița Gliga, a transmis următorul mesaj:
„Astăzi celebrăm un nou succes, rezultat al unei munci temeinice, promovat cu perseverență și construit împreună cu oamenii care duc mai departe aceste practici tradiționale și dau continuitate unei expresii culturale vii. Ca politician, susțin necesitatea unor politici publice culturale coerente, responsabile și gândite pe termen lung. Protejarea patrimoniului și a oamenilor care îl slujesc este un demers de sustenabilitate culturală și o datorie față de generațiile viitoare.
În calitate de for legislativ responsabil cu protejarea identității naționale, Comisia UNESCO își reafirmă angajamentul de a susține politicile și inițiativele dedicate meșterilor, transmiterii tehnicilor tradiționale, precum și promovării cobzei în programele educaționale și în circuitele culturale internaționale.
Ca româncă, am din nou un motiv profund de mândrie și recunoștință. Această reușită, care, asemenea sunetului cobzei, ne reconectează la rădăcinile noastre, confirmă forța culturii românești și responsabilitatea pe care o avem în a-i asigura continuitatea. Lumea întreagă vede astăzi această valoare, iar noi avem datoria să o protejăm, să o cultivăm și să o transmitem mai departe.
În urmă cu trei ani, tot în luna decembrie, România primea un dar simbolic de Ziua Națională: înscrierea cămășii cu altiță în patrimoniul UNESCO, alături de tradiția creșterii cailor lipițani. Un an mai târziu, transhumanța era recunoscută ca element de patrimoniu imaterial.
Cobza vine astăzi să întregească firesc această suită de frumuseți. Ele sunt doar de câțiva ani în UNESCO, dar de mii de ani în cultura, memoria și ADN-ul românesc. Instrumentul care a însoțit, de secole, horele, ritualurile, nunțile și cântecele românilor primește astăzi recunoașterea internațională pe care o merită. Este o realizare importantă, dar și un angajament pentru viitor: să protejăm instrumentul, să susținem meșteșugul confecționării sale, să promovăm arta interpretării și să transmitem mai departe ceea ce ne definește ca națiune.
Înscrierea cobzei în UNESCO reflectă munca valoroasă a comunităților de practicieni, a meșterilor lutieri, a școlilor tradiționale, a specialiștilor și colaborarea instituțională dintre România și Republica Moldova. România își reafirmă angajamentul de a susține patrimoniul viu ca motor de identitate culturală, educație și dezvoltare durabilă.
Mulțumesc Ministerului Culturii, doamnei ambasador Simona-Mirela Miculescu, precum și doamnei Ioanei Baskerville, punct focal UNESCO, pentru eforturile susținute — și tuturor celor știuți și neștiuți care au avut curajul de a porni la acest drum și de a revitaliza un instrument care ne-a însoțit de veacuri”.
