Televiziunea publică plăteşte 2.700 de oameni din banii contribuabililor – 97128 – 05012011 – În 2010, TVR a schimbat un consiliu de administrație, dar nu și năravul de a jongla după bunul plac cu banii publici, ceea ce face ca noul an să debuteze sub auspicii nu dintre cele mai grozave. Adevărata dramă este, însă, că de scamatoriile din televiziune nu pare să îi pese nimănui. Finalul lui 2010 aduce TVR un eşec pe toată linia: moral, economic, editorial.Moral, scrie Inpolitic, pentru că TVR s-a dovedit incapabilă să mențină o cotă ridicată a deontologiei profesionale,
vezi cazul Păunescu, iar abaterile grave au fost semnalate chiar de comisia de etică a postului. Să nu amintim şi felul jenant în care directorul de la ştiri, Rodica Culcer, a refuzat să dea cea mai mică explicaţie comisiei amintite, ori consiliului de administrație, pentru gafele sale. Au mai fost și scandalurile cu Cristian Tabără acuzat de viol, Cosmina Păsărin animatoare prin cluburi de noapte ori cu directorul TVR 2, Răzvan Nicolescu, implicat în procesul prostituatelor din Dîmbovița, scandalul votării noii comisii de etică șamd astfel că, per ansamblu, imaginea postului a ieșit mai mult decât şifonată.
Economic, pentru că televiziunea publică are un deficit de peste 30 milioane de euro, care îşi va cere curând tainul. Eforturile disperate ale deputatei Raluca Turcan de a spori considerabil felia TVR la discutarea bugetului de stat au eşuat lamentabil. Cum e greu de crezut că guvernul Boc se va îndupleca, în continuare, să astupe gaura din bugetul statului, e clar că, în câteva luni, s-ar putea ajunge la soluţii extreme, precum vânzarea unor bunuri din dotarea TVR. Asta, deşi mai-marii postului continuă să spargă bani într-o veselie: în ultima şedinţă de CA a anului trecut s-au aprobat trei noi contracte de achiziţii filme, de milioane de euro, cu firme precum Daro, din Monaco, Prorom Media GmbH din Germania sau Orient Henghe din China. De ce s-a ajuns la un asemenea deficit?
Simplu, pentru că TVR, spre deosebire de presa privată, habar nu a avut ce înseamnă măsuri de criză. Raportul dintre plecări şi angajări, bunăoară, este favorabil, anul trecut, celor din urmă, altfel spus au venit mai mulţi oameni decât au plecat, conform unei grile prezentate într-una dintre ultimele ședințe de CA, și asta într-un an în care toate organele de presă responsabile a trebuit să disponibilizeze masiv. Mai mult de atît, s-au angajat oameni din afara postului cu salarii uriașe, de peste 90 de milioane de lei vechi, comparativ cu ale celor din interior.
Un alt motiv e felul în care s-au antamat şi realizat anumite programe, precum emisiunea “În trecerea anilor”. Dincolo de achiziţionarea unui format refuzat de trustul Intact, deci unul susceptibil de eşec din start, TVR a recurs la manevre cel puţin ciudate. Astfel, realizatorul Mircea Radu a fost angajat în TVR pe uşa din dos, la redacţia Minorităţi, apoi au fost angajate serviciile unor colaboratori ai firmei Iedera Show SRL, care a vândut TVR formatul emisiunii, apoi s-au realizat decoruri de două ori mai scumpe decât era necesar. “Opţiunea mea de decor a fost în jur de 76.000 de euro. De ce opţiunea mea a fost de 76? El costa, în mod real, 35 – 32, însă am considerat că este o oportunitate să avem nişte elemente care sunt permutabile…” a explicat directorul Titi Dincă membrilor CA.
Risipa a atins cote halucinante, pe alocuri: a fost angajată o firmă externă care să contribuie la luminarea platoului pe care e filmată emisiunea, deșş TVR are atât de mulţi electricieni încât se revarsă peste balustradele parlamentului, şi a fost angajată o altă firmă care să înveţe echipa din platou cum să …poarte costumele de epocă, deşi TVR are propriii stilişti.
A fost nevoie în 2010 să se aducă din afară, de la Intact, inclusiv un specialist în grafică pe computer. “Aşa, în teorie, sunt mulţi oameni, dar când ai nevoie, punctual să-ţi rezolvi ceva… le-am dat să facă şi nu a ieşit nimic”, se lamenta Alexandru Lăzescu într-o şedinţă a CA. Păi, dacă specialiştii TVR nu sunt buni, de ce mai sunt plătiţi, în continuare?
În treacăt fie spus, deşi TVR are un număr gigantic de angajaţi, mult peste necesarul său, 2.500 din cei 2.700 de oameni au prestat, teoretic cel puţin, anul trecut, ore suplimentare şi au fost plătiţi pentru ele, costul total fiind de 46.000 de euro pe lună. Numai naivii ar putea crede că la mijloc e altceva decât o mânărie, pe spezele banului public. Cine nu ia ore suplimentare, se descurcă aşa cum poate: din TVR se fură până şi piane, ori mash-urile gigant de pe faţada clădirii. Sau se merge cu aparatura TVR şi se prestează pe la televiziunile concurente, de s-a ajuns, la un moment dat, să se organizeze o veritabilă pândă pentru prinderea “trădătorilor”.
În fine, editorial vorbind, noua conducere a TVR a dat chixuri răsunătoare, deşi se spera mult de la primul preşedinte de profesie ziarist.
Un eşec de proporții a fost programul de Revelion, care a fost compus , decizie aiuritoare, din selecţia pentru Eurovision. Consecința a fost că TVR a înregistrat cel mai slab rating de Revelion din întreaga existenţă, mai prost şi decât jenantul program coordonat de Paul Everac în 1993, când s-a crezut că se atinsese pragul cel mai de jos posibil. Postul public a ajuns să fie surclasat până şi de canale de nişă, precum Etno TV, al lui Prigoană.
Un alt eşec este programul care s-a dorit să fie nava-amiral a emisiunilor TVR, “În trecerea anilor”, marele pariu al lui Lăzescu. Încă de acum câteva luni, au fost voci lucide care avertizau că o emisiune care scoate de la naftalină vedete ale anilor 50 – 60, nu va atrage decât, cel mult, publicul septuagenar. Aşa a şi fost, din păcate. Deşi firma Splendid Media estimase un rating mediu de 7 – 8 puncte de rating per ediție, acesta se plasează, în realitate, la jumătate. Nu numai că şefilor TVR nu le-a trecut prin cap renunţarea la emisiune, ci au decis filmarea în avans a tuturor ediţiilor rămase, total 11. Spre comparaţie, în marile televiziuni ale lumii, orice program serial este testat, prealabil, cu o ediţie pilot, restul ediţiilor putând fi difuzate chiar şi după un an de zile, răgaz necesar ajustărilor, pentru a corespunde feed-backului de la public.
“În trecerea anilor” este și un dezastru financiar, costurile reale fiind ţinute secrete. Lăzescu susţine în faţa CA că e vorba de cca.20.000 de euro per ediţie, dar recunoaște că asta nu include onorariile invitaţilor și ale colaboratorilor. În realitate, se pare că preţul este de peste 60.000 de euro pe ediţie, faţă de încasările de cca.16.000 de euro, iar în CA au apărut deja comparaţiile cu serialul “La urgență”, de acum câţiva ani, care a avut costuri de peste 120.000 de euro pe episod, şi după o viaţă scurtă pe micul ecran, a lăsat în urmă o gaură financiară de proporţii. O anchetă ulterioară a descoperit că numai banii înghiţiţi de carburanţii folosiţi de realizatori ar fi permis ocolirea pământului de multe ori.
Desigur, asemenea cheltuieli “cu dedicaţie” trebuie compensate, aşa s-a ajuns la netransmiterea de către televiziunea publică a meciului lui Lucian Bute, ori a unor partide ale naţionalei de fotbal, lucru care nu se întâmpla nici pe vremea lui Ceauşescu.
Există, să fim oneşti, şi realizări de care postul public ar trebui să fie mândru: în 2010, succesul repurtat de telenovelele sud-coreene a fost atât de mare, încât şi alte televiziuni străine s-au repezit să le cumpere. Dacă am fi maliţioşi, am spune că, în 20 de ani de piaţă liberă, marea reuşită a TVR a fost să treacă graniţa Coreelor, de la filmele nord-coreene care îl preamăreau pe Kim Ir Sen, la serialele siropoase produse în Sud. Dar pentru că nu suntem, ne vom abţine. – www.promptmedia.ro, sursa, Inpolitics.ro
