– 110830 – 08062012 – România figurează pe ultimul loc între statele Uniunii Europene la indicatorul de productivitate a resurselor utilizate, cu 0,21 euro pe kilogram. Acest indicator se obţine prin raportarea Produsului Intern Brut la consumul intern de materii prime (domestic material consumption, prescurtat DMC în limba engleză). DMC măsoară cantitatea de materii prime utilizate de o economie şi extrase anual din teritoriul naţional plus importurile în expresie fizică minus exporturile în expresie fizică. Trebuie, însă, reţinut că este vorba despre consumul aparent şi nu consumul final,
care poate include fluxuri neevidenţiate de import şi export ale materii prime. Acest indicator este relevant din două puncte de vedere. Primul se referă la nivelul tehnologic, la intensitatea cu care este transformată materia primă şi i se adaugă valoare. Al doilea vizează dezvoltarea durabilă, conservarea şi managementul eficient sau nu al resurselor de care dispune o ţară, precum şi protejarea mediului în condiţii de creştere economică. Evoluţiile din perioada 2000 – 2009, pentru care Eurostat a finalizat calculele referitoare la productivitatea resurselor, au marcat o evoluţie relativ bună a economiei româneşti în context european dar dezvăluie un punct slab de maximă importanţă, şi anume trendul negativ al utlizării materiilor prime de care dispunem, în contracurent cu tendinţa europeană. Desigur, valoarea acestui indicator este puternic dependentă de structura economiei şi de sectoarele care predomină iar rezultatele dau o imagine grosieră a eficienţei, fiind oarecum hazardat de ordonat state diferite pe baza nivelului absolut. Dar diferenţele foarte mari, mergând până la un ordin de mărime, şi, mai ales, trendurile la nivel naţional nu pot fi neglijate. În afară de România, doar patru state se mai află în teritoriul negativ al evoluţiilor, dar sunt departe de reculul de 40% pe care ţara noastră l-a marcat în primul deceniu al acestui secol. Mai mult, plecată de la un nivel aflat la jumătate din cel al României, Bulgaria ne-a depăşit de puţin, odată cu îmbunătăţirea propriilor performanţe cu aproape 30%. La polul opus s-au situat Olanda, din partea mai vechilor membri ai UE, cu o creştere impresionantă a eficienţei în utilizarea resurselor, ce a dus-o pe prima poziţie a clasamentului ad-hoc (chiar peste nivelul Elveţiei, monitorizată şi ea de Eurostat) şi Cehia, din partea mai noilor membri, cu un avans similar în termeni procentuali. Este o temă care ar trebui să ne dea serios de gândit, deoarece nu este totuna să creşti folosind tot mai multe resurse, sau să avansezi fără a spori pe măsură sau chiar deloc consumul de materii prime şi cu protejarea mediului înconjurător. Condiţia necesară a acestui trade-off este tehnlogia eficientă. Dar, pentru a fi şi suficientă, trebuie conştientizată populaţia, pentru nu afecta condiţiile de viaţă actuale şi generaţiile viitoare. (sursa Cursdeguvernare.ro) – www.promptmedia.ro
