168031 – 23022023
- Un nou sondaj sugerează că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a consolidat ”Occidentul”; Cetăţenii europeni şi americani au multe puncte de vedere în comun despre problemele globale majore.
- Europenii și americanii sunt de acord că ar trebui să ajute Ucraina să câștige, că Rusia este adversarul lor declarat și că ordinea globală viitoare va fi, cel mai probabil, definită de două blocuri conduse, respectiv, de SUA și China.
- În schimb, cetățenii din China, India și Turcia preferă încheierea rapidă a războiului, chiar dacă Ucraina trebuie să cedeze teritoriu.
- Oamenii din aceste țări non-occidentale și din Rusia consideră, de asemenea, că apariția unei ordini mondiale multipolare este mai probabilă decât un aranjament bipolar.
- Factorii de decizie occidentali ar trebui să țină cont de consolidarea Occidentului într-o lume post-occidentală din ce în ce mai divizată și că puterile emergente, cum ar fi India și Turcia, vor acționa în propriile condiții și nu vor să fie prinse într-o bătălie între America și China.
La un an după invadarea Ucrainei de către Rusia, nu există nicio îndoială că războiul este un punct de cotitură în istoria lumii. Conflictul a pus la încercare credințele europenilor cu privire la securitatea lor, a readus spectrul confruntării nucleare pe continent și a perturbat economia globală, lăsând în urma o criză energetică și alimentară.
Cu toate acestea, în timp ce agresiunea Rusiei este un eveniment de importanță globală, oameni din diferite părți ale lumii au experimentat-o și au interpretat-o în diferite moduri. Potrivit unui fost consilier pentru securitate națională al primului ministru al Indiei, „pentru multe părți ale globului, un an de război în Ucraina a făcut mai puțin pentru a redefini ordinea mondială decât pentru a o duce mai departe, ridicând noi întrebări cu privire la depășirea provocărilor transnaționale”. Spre deosebire de opiniile occidentalilor, oamenii din multe țări non-occidentale par să creadă că era post-război rece s-a încheiat. Ei nu se așteaptă ca următoarea ordine internațională să fie caracterizată de polarizare între două blocuri conduse de SUA și China, ci văd mai probabilă o fragmentare, o lume multipolară.
Constatările cheie ale unui nou sondaj global realizat în mai multe țări indică faptul că, la un an de la începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, SUA și aliații săi europeni și-au recâștigat unitatea și simțul scopului. Dar studiul dezvăluie, de asemenea, un decalaj mare între Occident și „restul” atunci când vine vorba de rezultatele dorite pentru război și înțelegeri diferite cu privire la motivul pentru care SUA și Europa susțin Ucraina. Sondajul a avut loc în decembrie 2022 și ianuarie 2023 în nouă țări UE și Marea Britanie, precum și în China, India, Turcia, Rusia și SUA (țările CITRUS, pentru a folosi prescurtarea Universității din Oxford, din proiectul ”Europa într-o lume în schimbare”). Rezultatele sale sugerează că agresiunea Rusiei în Ucraina marchează atât consolidarea Occidentului, cât și apariția ordinii internaționale post-occidentale.
Opriți războiul vs. câștigați războiul
Noul consens între guvernele europene este că doar o victorie ucraineană va opri războiul lui Putin. Deși un număr semnificativ de cetățeni europeni își doresc în continuare ca războiul să înceteze cât mai repede, sondajul pare să arate o tendință clară în ultimul an de a prefera ca Ucraina să câștige deși conflictul durează mai mult timp. În mod similar, americanii cred că Ucraina trebuie să-și recâștige teritoriul dacă dorește asigurarea unei păci durabile.
În schimb, populația din țările non-occidentale vor ca războiul să se încheie acum – chiar 
dacă asta înseamnă că Ucraina trebuie să renunțe la un teritoriu. În China, 42% dintre cei chestionați sunt de acord că conflictul dintre Rusia și Ucraina trebuie să înceteze cât mai curând posibil, chiar dacă aceasta înseamnă că Ucraina acordă Rusiei controlul asupra unor zone de pe teritoriul său. Această dorință de a pune rapid capăt războiului este și mai puternică în Turcia (48%) și India (54%). De remarcat, totuși, aproape o treime dintre oamenii din ambele țări ar prefera ca Ucraina să-și recâștige întreg teritoriul, chiar dacă înseamnă un război mai lung sau mai mulți ucraineni uciși și strămutați.
Reflectând asupra războiului, americanii și europenii consideră Rusia un „adversar” sau un „rival”. 71% dintre respondenți din SUA, 77% în Marea Britanie și 65% din țările UE privesc viitorul relaţiilor cu Rusia ca unul de confruntare.
Ostilitatea crescândă a europenilor față de Rusia se reflectă în preferința lor de a nu cumpăra combustibili fosili ruși chiar dacă aceasta duce la probleme de aprovizionare cu energie. Aceasta este opinia predominantă în fiecare dintre cele nouă țări ale UE chestionate, cu o medie de 55% dintre acești cetățeni UE susținând-o. În schimb, doar 24% sunt în favoarea asigurării aprovizionării cu energie fără obstacole, continuând să cumpere din Rusia.
Nu face totul despre democrație
Publicul non-occidental studiat diferă de publicul occidental nu numai prin rezultatele pe care le doresc pentru război, ci și prin ceea ce cred despre motivul pentru care SUA și Europa ajută Ucraina.
Președintele Joe Biden a caracterizat războiul ca pe o luptă între democrație și autoritarism și a căutat să folosească apărarea democrației ca motivație în țară și în străinătate.
Deși politicienii occidentali descriu conflictul ca o modalitate de unificare a Occidentului, ei nu oferă o modalitate sigură de a atrage cetățenii din țările non-occidentale. Dimpotrivă: în opinia multor oameni din afara Occidentului, propriile lor țări sunt, de asemenea, democrații – și sunt poate chiar cele mai bune democrații. La întrebarea care țară se apropie cel mai mult de a avea o „democrație reală”, 77% din China răspund „China”; 57% dintre indieni răspund „India”. Răspunsurile sunt mai puțin clare în Rusia și Turcia, dar, totuși, cel mai frecvent răspuns al turcilor este propria lor țară (36%). Sondajul arată că 20% dintre ruși acordă distincția Rusiei, care este, de asemenea, cel mai important răspuns de acolo. (Cu toate acestea, aproape o treime dintre respondenți din Rusia nu au ales nicio țară ca având o democrație reală.)
Alte rezultate ale sondajului sugerează în continuare că oamenii din China, India și Turcia sunt sceptici față de afirmațiile privind apărarea democrației.
Mulți chinezi susțin că sprijinul american și european pentru Ucraina este determinat de dorința de a proteja dominația occidentală. Și pentru marea majoritate a chinezi și turci, sprijinul occidental pentru Ucraina este motivat de alte cauze decât apărarea integrității teritoriale a Ucrainei sau a democrației acesteia.
Dintre puterile în creștere, India este o excepție, unde (la fel ca în SUA) mai mult de jumătate dintre respondenți indică unul dintre aceste două motive pentru a explica solidaritatea occidentală. Cu toate acestea, lipsa democrației din Rusia nu îi împiedică pe indieni să aibă o viziune generală pozitivă despre această țară: 51% o descriu ca un „aliat” și alți 29% o văd ca un „partener”.
Sondajul dezvăluie că războiul de agresiune totală al lui Vladimir Putin și eșecurile sale 
militare în timpul conflictului nu par să fi determinat oamenii din țările non-occidentale să-și schimbe opinia despre Rusia sau să pună la îndoială puterea ei relativă. Rusia este fie un „aliat”, fie un „partener” pentru 79% dintre chinezi și 69% din turci. 
Mai mult, aproximativ trei sferturi din fiecare dintre aceste două țări și din India cred că Rusia este fie mai puternică, fie cel puțin la fel de puternică, în comparație cu modul în care spun că a perceput-o înainte de război.
Fragmentare vs. polarizare: Ce va defini următoarea ordine mondială?
Una dintre cele mai izbitoare constatări ale sondajului se referă la ideile diferite despre viitoarea ordine mondială. Majoritatea oamenilor, atât în interiorul, cât și în afara Occidentului, cred că ordinea liberală condusă de SUA dispare.
Într-un mod paradoxal, noua unitate a Occidentului ca răspuns la agresiunea Rusiei nu semnalează o reînviere a unei ordini internaționale conduse de America. Doar 9% dintre oamenii din SUA, 7% din țările UE intervievate și 4% din Marea Britanie consideră supremația globală americană ca fiind cea mai probabilă stare de lucruri într-un deceniu de acum încolo.
În schimb, în Europa și America, opinia predominantă este că bipolaritatea revine. Un număr semnificativ de oameni se așteaptă la o lume dominată de două blocuri conduse de SUA și China. Amintirile din războiul rece modelează probabil modul în care americanii și europenii privesc viitorul.
Între timp, în afara Occidentului, cetățenii cred că fragmentarea mai degrabă decât polarizarea va marca următoarea ordine internațională. Majoritatea oamenilor din principalele țări non-occidentale, cum ar fi China, India, Turcia și Rusia prevăd că Occidentul va fi în curând doar un pol global. Occidentul poate fi în continuare cel mai puternic partid, dar nu va fi hegemonic.
Cea mai populară viziune în Rusia și China este să ne așteptăm la o distribuție mai uniformă a puterii globale între mai multe țări – și anume, la apariția multipolarității. Mai mult de 20% dintre turci și indieni se așteaptă la acest lucru. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că mai mulți indieni prevăd dominația SUA, în timp ce răspunsurile din Turcia sunt aproape egal împărțite între anticiparea hegemoniei americană, hegemoniei chineze, o lume bipolară și multipolaritate.
În total, pentru 61% dintre ruși, 61% dintre chinezi, 51% dintre turci și 48% dintre indieni, viitoarea ordine mondială va fi definită fie de multipolaritate, fie de dominația chineză (sau de alte persoane non-occidentale). Această viziune este împărtășită în SUA, Marea Britanie și UE, de doar 37%, 29% și, respectiv, 31% dintre persoanele chestionate.
India și Turcia ca mari puteri (re)emergente
În genul de scenariu mondial bipolar așteptat de americani și europeni, rolul unor țări precum India și Turcia ar putea fi acela de state swing care – oricât de reticente – vor fi forțate să-și definească loialitatea și să ia partid.
Dar sondajul sugerează că nu așa se consideră aceste țări pe sine sau rolul lor în viitoarea ordine internațională. Într-o lume din ce în ce mai fragmentată și polarizată, țări precum India și Turcia par atrase de suveranismul liber – unde fiecare conflict între superputeri devine o oportunitate de a-și afirma relevanța și capacitatea de a lua decizii suverane.
India
India este cea mai importantă țară globală unde a fost identificată această convingere – iar cetățenii săi par să aibă o noțiune clară despre locul țării lor în lume. Respondenții la sondaj din India se remarcă prin faptul că descriu atât SUA (47%) cât și Rusia (51%) drept „aliat” – ceea ce se datorează probabil parțial faptului că , pentru ei, China este văzută drept „adversar” (39%) sau un „rival” (37%). Percepțiile asupra Uniunii Europene și Marii Britanii sunt, de asemenea, predominant pozitive: indienii le văd fie pe un „aliat”, fie ca „partener”.
Majoritatea publicului indian percepe aproape orice altă putere – inclusiv SUA (70%), Rusia (63%), China (53%), UE (67%), Marea Britanie (63%) și India însăși (68%) – ca fiind „mai puternice” decât credeau înainte de războiul total al Rusiei împotriva Ucrainei. Ei sunt singurii care au o asemenea viziune asupra întregii SUA, Rusiei, UE, Marii Britanii și a propriei țări.
Indienii par să se simtă optimiști cu privire la viitor. Răspunsurile lor principale atunci când li se cere să descrie țara lor sunt că aceasta este „în creștere” (35%), „puternică” (28%) și „pașnică” (18%). Doar o mică parte consideră că este „în scădere” (8%) sau „slabă” (7%). Prin comparație, 31% dintre americani și britanici își caracterizează propria țară drept „în declin”.
India este, de asemenea, singura țară CITRUS în care opinia predominantă este că SUA (28%) și Europa (36%) susțin în mare parte Ucraina ca democrație – acest lucru poate reflecta sentimentul Indiei despre ea însăși ca fiind cea mai mare democrație din lume.
Turcia
Mai aproape de Europa, Turcia se vede ca jucând un rol similar cu cel la care aspiră India la nivel global. Președintele Recep Tayyip Erdogan a folosit conflictul pentru a afirma rolul țării sale ca jucător de neocolit în politica europeană. El a reușit să fie atât un furnizor crucial de arme pentru Ucraina, cât și unul dintre cei mai de încredere parteneri economici ai Rusiei.
Publicul turc are o viziune comparabilă asupra lumii, văzând aproape toată lumea ca un „partener”, fie că este vorba de SUA (51%), China (47%), Rusia (55%) sau UE (53%). Când vine vorba de percepțiile altor populații despre Turcia, aceste opinii sunt reciproce. Turcia este considerată mai ales un „partener” în Rusia (60%), China (38%) și India (39%) – deși o treime dintre chinezi și indieni descriu țara ca un „rival” sau un ”adversar”.
În Occident, oamenii văd în mare parte Turcia ca un „partener”. Cu toate acestea, o proporție uimitor de mare de respondenți din SUA, Marea Britanie și UE – între 40% și 50% – spun că pur și simplu nu știu cum să definească Turcia. Motivul acestei incertitudini occidentale provine probabil din etalarea de către Turcia a noii sale politici externe suverane, rămânând, cel puțin pe hârtie, membru NATO.
Paradoxul unității occidentale și al dezunirii globale
În timpul războiului din Irak din 2003, intelectuali europeni de frunte precum Jacques Derrida și Jürgen Habermas au încercat să definească identitatea politică a UE în contrast cu cea a SUA. Ei au subliniat puterea civilă a Europei ca contrapunct suprem la puterea militară a Americii. În ultimul deceniu, și în special după anii Trump în SUA, noțiunile de suveranitate europeană și autonomie strategică s-au mutat din nou în centrul dezbaterilor europene. Dar realitatea este că invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia a confirmat centralitatea reînnoită a puterii americane în Europa – cu miliarde de dolari cheltuite pentru menținerea efortului de război, care a susținut unitatea peste Atlantic în ceea ce privește sancțiunile și pozițiile diplomatice față de Rusia.
Această realitate nu a trecut neobservată de publicul global. Puterile în ascensiune considerate în acest studiu consideră adesea Europa și America ca făcând parte dintr-un singur Occident. 72% dintre turci, 60% dintre chinezi și 59% dintre ruși văd o mică diferență între politicile UE și cele ale SUA față de țările lor. Acestea fiind spuse, după cum s-a menționat, mai rămân câteva nuanțe importante, mai ales când vine vorba de poziția SUA și a Europei în India și China.
Contrar așteptărilor Kremlinului, războiul a consolidat Occidentul, mai degrabă decât l-a slăbit. Dacă riscul unei scindări transatlantice încă există, acesta vine din interior: o posibilă victorie a lui Donald Trump în alegerile prezidențiale americane din 2024 ar putea fi mai amenințătoare pentru unitatea occidentală decât orice a reușit până acum să obțină Rusia.
Occidentul poate fi mai consolidat acum, dar nu este neapărat mai influent în politica globală. Paradoxul este că această nouă unitate coincide cu apariția unei lumi post-occidentale. Occidentul nu s-a dezintegrat, dar consolidarea sa a venit într-un moment în care alte puteri nu vor face pur și simplu cum dorește acesta.
Sunt liderii și societățile occidentale pregătite pentru această lume nouă? Sondajele arată că mulți oameni din Occident văd ordinea internațională viitoare ca revenirea unei bipolarități de tip război rece între Vest și Est, între democrație și autoritarism. În acest context, factorii de decizie din SUA și UE s-ar putea simți înclinați să vadă țări precum India și Turcia ca state variabile, care pot fi convinse să se alăture Occidentului.
Dar oamenii din acele țări se văd pe ei înșiși foarte diferit: ca mari puteri emergente care se pot alătura Occidentului în unele probleme, dar nu și în altele. Spre deosebire de zilele războiului rece, astăzi principalii parteneri comerciali nu sunt de obicei partenerii de securitate. Chiar și atunci când puterile emergente sunt de acord cu Occidentul, ele vor menține adesea relații bune cu Rusia și China. Asta face și Brazilia în prezent: președintele Lula se pronunță în favoarea păstrării neutralității țării sale față de Ucraina și Rusia, pentru a evita „orice participare, chiar și indirectă”, chiar dacă acceptă că Rusia „a greșit” invadându-și vecinul.
Ar putea dezamăgi europenii faptul că guvernele și publicul din locuri precum India și Turcia tind să vadă agresiunea Rusiei mai degrabă prin prisma interesului lor național decât prin principiile universale. Dar nu ar trebui să fie prea surprinși. Multe națiuni non-occidentale au avut propriile momente de dezamăgire în modul în care țările occidentale au neglijat crizele care erau importante din punct de vedere existențial pentru acești jucători. Discuțiile despre ipocrizia occidentală sunt cele mai vizibile în tratamentul diferențial acordat refugiaților din Ucraina și Siria – dar acesta este doar vârful aisbergului în ceea ce privește multe puteri emergente.
Occidentul ar fi bine sfătuit să trateze India, Turcia, Brazilia și alte puteri comparabile ca noi subiecte suverane ale istoriei mondiale, mai degrabă decât ca state care trebuie aduse pe partea dreaptă a istoriei. Aceste țări nu reprezintă un al treilea bloc sau pol în politica internațională. Ei nu împărtășesc o ideologie comună între ei, pentru că adesea au interese divergente sau concurente. Ei știu că nu au influența globală a SUA sau a Chinei. Dar cu siguranță nu se mulțumesc să se adapteze la capriciile și planurile superputerilor. Și publicul lor susține o astfel de abordare, așa cum demonstrează, de exemplu , reticența lor în a considera problemele legate de Ucraina ca fiind treaba lor. În loc să ne așteptăm să susțină eforturile occidentale de a apăra ordinea care se estompează după războiul rece, trebuie să fim gata să colaborăm cu ei pentru a construi una nouă.
Victoria Ucrainei în război va fi critică pentru forma următoarei ordini europene. Dar este foarte puțin probabil să restabilească o ordine liberală globală condusă de SUA. În schimb, Occidentul va trebui să trăiască, ca un pol al unei lumi multipolare, cu dictaturi ostile precum China și Rusia, dar și cu mari puteri independente precum India și Turcia. Acesta poate ajunge să fie cel mai mare punct de cotitură geopolitic dezvăluit de război: consolidarea Occidentului într-o lume post-occidentală din ce în ce mai divizată.
Sondajul și analiza conținute în acest brief de politică sunt rezultatul unei colaborări dintre Consiliul European pentru Relații Externe și proiectul ”Europa într-o lume în schimbare” din Programul Dahrendorf al St Antony’s College, Universitatea din Oxford.
Raportul are la bază un sondaj de opinie publică a populațiilor adulte (cu vârsta de 18 ani și peste) realizat la sfârșitul lunii decembrie 2022 și începutul lunii ianuarie 2023 în zece țări europene (Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Polonia, Portugalia, România și Spania) și în cinci țări din afara Europei (China, India, Turcia, Rusia și Statele Unite). Numărul total de respondenți a fost de 19.765.
În Europa, sondajele au fost efectuate pentru ECFR ca sondaj online prin Datapraxis și YouGov în Danemarca (1.064 respondenți; 3-11 ianuarie), Franța (2.051; 3-12 ianuarie), Germania (2.017; 4-11 ianuarie), Marea Britanie (2.200; 4-10 ianuarie), Italia (1.599; 4-12 ianuarie), Polonia (1.413; 3-20 ianuarie), Portugalia (1.057; 4-12 ianuarie), România (1.003; 4-11 ianuarie) , și Spania (1.013; 4-11 ianuarie); și prin Datapraxis și Norstat în Estonia (1.022; 18-24 ianuarie). În toate țările europene, eșantionul a fost reprezentativ la nivel național pentru demografia de bază și votul trecut. În Marea Britanie, sondajul nu a acoperit Irlanda de Nord.
În afara Europei, sondajele au fost realizate de Asociația Internațională Gallup (GIA) prin intermediul partenerilor locali independenți ca un sondaj online în SUA (1.074; pe 17 ianuarie; prin Distance/SurveyMonkey), China (1.024; 3-17 ianuarie; Distance/Dynata) ), și Turkiye (1.085; 3-19 ianuarie; Distance/Dynata) și prin sondaje față în față în Rusia (800; 26 decembrie – 17 ianuarie: Consultant BeMedia) și India (1.343; 27 decembrie-18 ianuarie; Convergent). Alegerea sondajelor față în față în ultimele două țări a fost dirijată de situația politică și socială internă tensionată din Rusia și de calitatea slabă a internetului din orașele mai mici ale Indiei. În Turcia și SUA, eșantionul a fost reprezentativ la nivel național pentru datele demografice de bază. În China, sondajul a inclus doar membri din aglomerările Shanghai, Beijing, Guangzhou și Shenzhen. În Rusia erau acoperite doar orașe cu peste 100.000 de locuitori. Și în India, zonele rurale și orașele de nivel 3 nu au fost acoperite. Prin urmare, datele din China, Rusia și India ar trebui considerate reprezentative numai pentru populația acoperită de sondaj. Nu în ultimul rând, având în vedere sfera sondajului și chestionarul, rezultatele din Rusia și China trebuie interpretate cu prudență, ținând cont de posibilitatea ca unii respondenți să se fi simțit constrânși în a-și exprima liber opiniile.
