Acasă Uncategorized Bucureşti: Democrat-liberalii nu l-au dezamăgit pe Traian Băsescu: L-au reales pe Emil...

Bucureşti: Democrat-liberalii nu l-au dezamăgit pe Traian Băsescu: L-au reales pe Emil Boc preşedinte

DISTRIBUIȚI

100975 – 15052011 Emil Boc, Vasile Blaga şi Teodor Paleologu au candidat pentru preşedinţia PDL, în prima zi a Convenţiei Naţionale a acestei formaţiuni. La Palatul Parlamentului erau prezenţi în momentul deschiderii lucrărilor puţin peste 1.300 de delegaţi, din cei 1.400 câţi fuseseră convocaţi la Bucureşti. Spre deosebire de alte situaţii, PDL pare ca de data aceasta să fi renunţat la marea de portocaliu cu care inunda locurile în care îşi ţinea şedinţele. Nici urmă de steaguri sau fulare portocalii, cu care PDL ne obişnuise în ultimii ani. După consumarea momentelor de festivism care caracterizează congresul oricărei formaţiuni, lucrările au fost deschise de preşedintele Traian Băsescu, fost preşedinte al partidului, acum invitat de onoare şi mentor din umbră al formaţiunii. Deşi nu a fost un mesaj explicit pentru realegerea lui Emil Boc, în discursul preşedintelui au existat elemente care pot fi interpretate că au dirijat votul sau că au transmis sălii direcţia spre care să îşi îndrepte voturile: „nu m-aţi dezamăgit”, „n-aveţi decât o soluţie: continuaţi!”.

 

De remarcat că în discursul său, Traian Băsescu a anunţat că în acest an economia României va anunţa o creştere economică „puţin mai mare”, ceea ce ar putea fi un bun argument pentru continuarea „transformării României”. “A continua înseamnă să aveţi tăria să priviţi la sondaje şi să spuneţi: mergem înainte. Românii au început să înţeleagă ce aţi făcut. Trebuie să dezvoltăm o Românie performantă, înainte de a avea o Românie socială”, a spus Băsescu. Acesta le-a atras atenţia democrat-liberalilor asupra incapacităţii de a comunica efficient, că ceea ce fac şi că purtătorii de mesaj ai partidului sunt insuficient documentaţi şi ineficienţi. Lucruri pe care a încercat chiar el să le suplinească prin discursul în faţa delegaţilor la Convenţie, enumerând câteva din realizările, nespuse, ale guvernării Boc: creşterea pensiilor militarilor, timida creştere economică. Din discursul lui Traian Băsescu nu au lipsit nici sfaturile: “trebuie să priviţi cu atenţie la regiile de stat care trebuie să fie şi ele performante”, “asta v-a rămas de făcut, o economie performantă”, “degeaba sectorul privat e competitiv, aveţi de făcut restructurarea economiei de stat”, “fără a face şi sectorul de stat performant, împingeţi România spre riscul de a i se întâmpla ce li se întâmplă altora sau spre datorii uriaşe”.

Traian Băsescu nu a uitat nici de trusturile media, îndemnându-i pe reprezentanţii PDL să nu ia în seamă afirmaţiile ziariştilor, pentru că “s-a demonstrat că se poate câştiga împotriva unor campanii gigantice de presă”, uitând însă că tocmai prin manipularea presei şi a opiniei publice a câştigat multe dintre alegerile la care a participat.

Astfel încurajaţi de mesajul preşedintelui, care a avut darul să le limpezească propriile păreri, unii dintre delegaţii la Convenţie s-au adresat imperativ (pentru a fi eleganţi) ziariştilor, cerându-le să scrie cum trebuie.

Deşi înaintea apariţiei la tribuna partidului preşedintele afirma că nu are emoţii, pentru că nu are de ce, către finalul discursului susţinut în faţa delegaţilor a rememorat câteva momente din istoria partidului, moment în care, vizibil emoţionat, l-au podidit lacrimile, impresionând sala, care a aplaudat delirant.

În final, la capitolul mulţumiri, Traian Băsescu nu a uitat să-i enumere pe Radu Berceanu, Adriean Videanu şi Liviu Negoiţă, cu alte cuvinte nu a ezitat să le spună deschis susţinătorilor lui Vasile Blaga să facă pasul înapoi. Cu o abilitate extraordinară, pentru ca să nu o numim viclenie, Traian Băsescu le-a plâns pe umăr şi a anunţat sfârşitul unei generaţii. Cu alte cuvinte, ei nu au ce căuta în planurile de viitor, în ceea ce trebuie continuat. Nu l-a numit explicit pe Blaga, dar i-a atacat pe cei pe care se sprijină, punctând, indirect, pentru Emil Boc.  

Discursul preşedintelui a fost urmat de mesajele invitaţilor la Convenţie: reprezentantul PPE, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, preşedintele UNPR, Gabriel Oprea, şi liderul grupului minorităţilor din Parlament, Varujan Pambuccian. Fiecare, în felul său, a evidenţiat sacrificiul de imagine pe care l-au făcut rămânând loiali guvernării şi măsurilor dure adoptate în această guvernare, însă neuitând să puncteze şi cererile care ar dori să fie îndeplinite pentru continuarea guvernării în această formulă.

Primul candidat la şefia partidului care şi-a prezentat moţiunea a fost Teodor Paleologu, o pată de culoare în încrâncenarea mută din interiorul partidului. Sofisticat, preţios, cu citate, un fel de stand-up comedy pe teme politice. Meritul lui Paleologu a fost că a reuşit să mai destindă puţin atmosfera mult prea încordată.

Emil Boc, al doilea candidat care a prezentat moţiunea, a introdus un film al cărui principal personaj părea să fie Traian Băsescu, încercând astfel un transfer de imagine de la şeful statului către sine şi continuând ceea ce Traian Băsescu doar sugerase.

Boc a vobit repede, despre tot şi toate, mai mult despre guvernare decât despre partid, a coborât în sală într-o încercare de a empatiza cu audienţa, lucru care, ca şi în cazul vizitelor de lucru de la guvern, nu prea îi reuşeşte, capacitatea de a empatiza nefiind una dintre calităţile sale. Rămâne în continuare un personaj construit, ca din plastic, ca şi discursul său arid şi redundant. Dar determinat să câştige.

Nici susţinătorii săi – Theodor Stolojan, Ioan Oltean, Gheorghe Flutur, Elena Udrea, Roberta Anastase – nu reuşesc să depăşească această stare.

Cel de-al treilea candidat, Vasile Blaga, a început dur, aproape şocând sala, atunci când a atras atenţia că partidul nu este funcţional, că deciziile nu se iau la partid ci în altă parte, că oamenii promovaţi nu sunt competenţi şi adecvaţi funcţiilor pe care le ocupă. Şi discursul său a fost însă nearticulat, părând în unele situaţii improvizat.

Susţinătorii săi care l-au urmat la cuvânt i-au reluat o parte dintre idei sau le-au completat. Au vorbit despre baronizare şi scindare în partid (lucru evident din reacţia sălii faţă de discursurile taberelor din PDL).

Votul pentru noul preşedinte al partidului a început cu o jumătate de oră mai devreme decât fusese prevăzut iniţial. Rezultatul, previzibil, l-a readus pe Emil Boc în fruntea partidului, cu mai mult de 300 de voturi în plus faţă de Vasile Blaga.

Potrivit unor surse, tabăra lui Vasile Blaga este decisă să-şi retragă candidaturile pentru funcţiiile din conducere, astfel încât echipa lui Emil Boc să-şi asume singură deciziile şi conducerea partidului.

Înaintea votului de sâmbătă au existat informaţii că preşedintele Traian Băsescu i-a convocat cu o seară înainte, la Palatul Cotroceni, pe Emil Boc şi Vasile Blaga, pentru a se asigura că PDL nu se scindează în acest moment (ceea ce ar însemna pierderea majorităţii parlamentare şi un potenţial risc în cazul iniţierii procedurilor de suspendare a preşedintelui). Preşedintele Traian Băsescu ar urma să se întâlnească din nou, după rezultatul alegerilor din PDL, cu Emil Boc pentru a discuta modificarea componenţei guvernului, inclusiv schimbarea sa din funcţie.

În final, culoarea care şi-a făcut discret apariţia pe fundal, anunţând rebrenduirea partidului, a fost verdele …

Învingătorul Boc l-a invitat pe învinsul Blaga în echipa de conducere, dar reacţia lui Blaga nu a lăsat să se înţeleagă că este deschis la o asemenea colaborare.

 

Să ne amintim

 

1992 –  27-29 martie prima Convenţie Naţională a FSN are loc în Bucureşti. Moţiunea  „Viitorul azi” obţine cele mai multe voturi, iar Petre Roman devine preşedintele FSN.

1993 –  Conventia Naţională Extraordinară a partidului, de la Constanţa, a consfinţit fuziunea Frontului Salvării Naţionale, preşedinte Petre Roman, cu Partidul Democrat, condus de Constantin Vişinescu. Convenţia a hotărât ca denumirea oficială a partidului să fie Partidul Democrat.

1994 – 24-25 octombrie, Convenţia Naţionala are loc la Cluj-Napoca a adoptat moţiunea „Pentru o nouă Românie a muncii şi a dreptăţii”, iar Petre Roman este reales preţedinte al PD. Totodată este aprobată fuziunea prin absorbtie la PD a Partidului Democrat al Muncii (PDM).

1997 – 29-30 august, Convenţia Naţională a PD îl realege pe Petre Roman pentru un al treilea mandat de preşedinte al PD. Este aprobată fuziunea prin absorbţie la PD a Partidului Unităţii Social-Democrate şi a Frontului Democrat Român.

2000 – 18-19 ianuarie, la Convenţia Naţională din 18-19 februarie 2000, Petre Roman a fost reales preşedinte al PD, pe baza moţiunii „Încredere în fiecare – şanse pentru toţi”.

2001 – 18-19 mai, Convenţia Naţională Extraordinară a PD unde Traian Băsescu câştiga în faţa lui Petre Roman şi a Simonei Marinescu (cea al cărei nume Traian Băsescu pare să şi-l amintească cu dificultate).

2004 – Petre Roman demisionează din PD. 

2004 – 18 decembrie, Emil Boc preia conducerea interimară a partidului, la propunerea lui Traian Băsescu care este ales preşedinte al României. 

2005 – 25 iunie, la Convenţia Naţională Emil Boc devine oficial preşedintele PD.

2007 – PD fuzionează cu PLD condus de Teodor Stolojan, iar pe 5 decembrie Colegiul Director al PD şi Delegaţia Permanentă a PLD adoptă numele PDL, partid afiliat la Partidul Popular European. – www.promptmedia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.