112803 – 29082012 – “S-au înmulţit atacurile, în ultima vreme, la adresa alegătorilor din străinătate. Acuzaţiile au venit din partea alianţei de stânga, actuala coaliţie de guvernământ. Aceasta i-a acuzat pe românii din străinătate de lipsă de simţ civic şi a declarat
că doreşte să îi scoată de pe listele electorale. Pentru politicienii de stânga, doar votul românilor din ţară ar fi valabil. De ce? Unul dintre argumentele lor: Românii din afara ţării oricum vin la vot în număr mic”, se arată într-un comunicat al Partidului Noua Republică
“Aşa să fie? Să luăm cifrele din turul 2 al alegerilor prezidenţiale din 2009. Au venit atunci la urme exact 147.754 alegători. Am luat în considerare cifrele din 2009, întrucât referendumul din 2012 a fost boicotat de foarte mulţi alegători. Prin urmare, ce procent al prezenţei la vot corespunde acestei cifre? Dacă folosim o cifră foarte conservatoare, de 2 milioane de români aflaţi în străinătate, acest procent este de aproximativ 7%. Pare puţin, nu-i aşa? Cifra prezenţei alegătorilor dintre graniţele României este, în comparaţie, de circa 50%. Vom lucra cu cifre rotunde. Una dintre regulile fundamentale ale comparaţiei, în teoria politică, este simplă. Trebuie să comparăm mere cu mere, nu mere cu pere. Și cu atât mai puţin mere cu – să spunem – rulmenţi sau cizme de cauciuc. Să privim din nou către aceste cifre: 7% şi 50%. Sunt acestea expresia aceluiaşi lucru? Din păcate, nu. Cu o educaţie precară, politicienii Stângii au uitat că prezenţa la vot depinde de mai multe variabile. Una dintre aceste variabile – iarăşi, ştim de mult acest lucru, pe baza unor studii riguroase – este distanţa până la secţia de votare. Lucrurile sunt simple. Dacă secţia de votare este mai departe, atunci prezenţa la vot scade. Dacă este mai aproape, prezenţa la vot creşte. Nu avem studii precise în România, însă un studiu american din 2005, al unor specialişti de la Universitatea din Maryland, arată că pentru fiecare milă în plus faţă de secţia de votare prezenţa la vot scade cu 0,5%. Este probabil că în condiţiile din România această scădere este mult mai pronunţată. Automobilul, evident, face o diferenţă semnificativă, mai ales în condiţiile în care este folosit în America. Prin urmare, ceea ce trebuie să comparăm nu sunt doar cifrele brute (7%, respectiv 50%). Trebuie să corelăm aceste cifre cu distanţa până la secţia de votare. Or, aici este surpriza. Românii din străinătate au la dispoziţie un număr foarte redus de secţii de votare. La alegerile din 2009, a fost vorba doar de 294 de secţii de votare. Foarte mulţi nu au o secţie de votare în oraşul sau în satul în care locuiesc. Unii, care trăiesc în ţări unde nu există nici un diplomat rezident, trebuie să meargă în altă ţară pentru a vota. Să privim către informaţiile oficiale, de la Ministerul de Externe. De data aceasta luăm în considerare datele referendumului din 2012, când Guvernul a multiplicat, disperat, numărul secţiilor de votare, într-o încercare lipsită de onestitate de a mări artificial prezenţa la vot. Dar chiar şi în aceste condiţii, vedem că distanţa medie pe care trebuie să o parcurgă un alegător este mult mai mare în străinătate decât în România. La Montreal, în zona metropolitană care are circa 4300 km pătraţi, trăieşte o comunitate de circa 50.000 de români. Aceştia trebuiau să se deplaseze la o singură secţie de votare. Tot 50.000 de români trăiesc în oraşul Alexandria, judeţul Teleorman, pe o suprafaţă de 10 km pătraţi. Aceştia au avut la dispoziţie, în 2012, nu mai puţin de… 34 de secţii de votare. Prin urmare, în România, la Alexandria, au fost de 34 de ori mai multe secţii de votare pe o suprafaţă de 430 de ori mai mică decât la Montreal, în condiţiile în care în ambele localităţi există acelaşi număr de alegători. În condiţiile acestea, este firesc ca rata prezenţei la vot să fie mult mai mare la Alexandria (Teleorman) decât la Montreal (Quebec). Exemplul de mai sus trebuie completat cu altele. Mulţi români din străinătate locuiesc în oraşe unde nu există nici un fel de secţii de votare. Să examinăm din nou datele MAE. Românii din Ferrara ar fi trebuit să se deplaseze 38 de km până la Bologna pentru a reuşi să voteze. Românii din Tampere, 160 de km până la Helsinki. Românii din Edmonton, 1160 de km până la prima secţie de votare, de la Vancouver. Şi exemplele pot continua. Scăderea ratei de participare proporţional cu distanţa se întâmplă şi la secţiile de votare din ţară. Din păcate, nu avem cifre rezultate din studii precise. O estimare conservatoare ar indica o prezenţă la vot care se prăbuşeşte la mai puţin de 10% în cazul celor aflaţi la mai mult de 10 km de secţia de votare. Acest fenomen, al alegătorilor aflaţi la mare distanţă de secţia de votare, intervine şi în interiorul graniţelor României, spre exemplu la alegerile locale, când unii cetăţeni sunt plecaţi din localitate. Unul este la muncă în alt oraş, altul în vacanţă la munte, iar altul la rude la ţară. În acest caz, câţi dintre aceştia se urcă în maşină sau în tren pentru a veni special, de exemplu, de la Oradea pentru a vota la Arad? Sau de la Bucureşti pentru a vota la Focşani? Iarăşi, ne lipsesc studiile precise. Dar probabil că nu este vorba de mai mult de trei sau patru procente dintre alegători, dacă distanţa este mai mare de 25 de km. Aşadar, o comparaţie onestă, care ia în calcul şi distanţa până la secţia de votare, arată că diaspora nu absentează mai mult de la vot. Dimpotrivă, prezenţa sa la vot este excelentă, în condiţiile din străinătate. De fapt, este probabil că în condiţiile unei comparaţii corecte, care să ia în calcul şi distanţa până la secţia de votare, prezenţa la vot a diasporei este chiar mai bună decât media alegătorilor din ţară. În aceste condiţii, cu atât mai ruşinoase sunt încercările liderilor USL de a demonstra că alegătorii din străinătate sunt alegăori de mâna a doua, nedemni să figureze pe listele electorale”, se explică în comunicat. – www.promptmedia.ro
