– 117396 – 04032013 – Copiii romi de pe strazile oraselor occidentale nu ajung acolo intamplator: ei muncesc pentru clanul lor (satra), in cadrul caruia exista o ierarhie stricta. In frunte, se afla un bulibasa care ia caimacul, exploatandu-i pe ceilalti. Saracia extrema este doar una dintre cauzele afluxului de rromi bulgari si romani in Occident. Despre aceasta problema se vorbeste mult in ultima vreme, dar exista si alte lucruri cunoscute prea putin. Rromii care vin din cele doua tari amintite sunt parte a unei afaceri destul de profitabile, noteaza Deutsche Welle.
În fruntea afacerii sunt alti romi, sefii clanurilor care detin locurile cele mai inalte in ierarhia acestora. Nu toti isi exploateaza oamenii din satra, dar sunt multi cei care o fac si acestia nu traiesc in cocioabe, ci in palate. Vilele lor sunt grandioase, iar garajele sunt pline cu masini dintre cele mai luxoase.
”Despre toate acestea nimeni nu scoate o vorba”, declară directorul unui centru pentru copii ai strazii, din Viena. Multi dintre copiii care sunt ingrijiti aici, in centru, sunt rromi. Ei sunt trimisi in capitala Austriei pentru a fura sau a cersi pentru satra din care fac parte. Directorul arata pe un computer cateva fotografii facute int-o satra din Romania: baraci primitive, in jurul carora se afla munti de gunoaie. In centrul acestora, insa, se ridica o vila luxoasa etajata. Este proprietatea bulibasei clanului, care nu rateaza nicio ocazie sa-si etaleze bogatia: bijuterii de aur, automobile scumpe, multa marmura la casa. Clanul are propriile reguli si legi, concepute de marele sef. El hoaraste care dintre supusi trebuie sa munceasca, cine sa se casatoreasca, cine sa mearga la scoala. Rromii aflati in josul ierarhiei clanului sunt lasati intentionat fara acces la educatie, pentru ca, daca sunt analfabeti, pot fi usor manipulati. Tinerii sunt trimisi in Europa de Vest, pentru a castiga bani din furturi, prostituție si cersetorie.
Dependenta de sef este principiul de la care pleaca business-ul cu copii. Principiul e simplu. Bulibasa trimite „curierii” sai prin sat, pentru a vedea daca in vreo familie este vreun copil bolnav. Copilul bolnav, odata descoperit, primeste un sirop de tuse, si, nu dupa mult timp, „curierii” bat la usa sa le ceara parintilor banii pentru sirop. Acestia, insa, nu pot plati pentru ca li se cere o suma exorbitanta. Analfabeti, habar nu au cat costa un sirop de tuse, iar bulibasa le cere cat vrea. Dupa aceea li se adreseaza un ultimatum: daca nu pot plati, sa dea „in chirie” pentru cateva luni trei dintre copiii lor. Tatal stie ce se va intampla cu copiii lui, insa e fericit ca va avea de hranit cu trei guri mai putin, dar se si teme ca, daca va refuza, il vor alunga din satra. „Pentru romi clanul este esential in a supravietui”, spune directorul citat. „Curierii” nu suna numai la o usa, ci inca la alte cinci. Intr-un sfarsit strang vreo 15 minori, pe care ii duc in Germania si Austria. Un copil care castiga bani se bucura de respectul satrei. Directorul povesteste despre o fetita care cersea zi si noapte pe strazile din Viena, iar apoi a fost vanduta ca slujnica. „Tatal meu castiga 120 de euro luna, iar eu castig 150 in doar doua zile”, spunea mandra fetita. Cei care sunt luati „in chirie” sunt trimisi in grupuri in Europa de Vest, unde sunt preluati de intermediari, care sunt tot rromi. Ei se ingrijesc de cazarea lor care, de obicei, consta intr-o camera darapanata intr-un cartier marginas. In case de acest fel se intampla sa traiasca si cate 150 de romi: cersetori, gunoieri sau vanzatori de ziare. Fiecare copil trimis in Occident trebuie sa aduca circa 350 de euro pe zi. Daca nu reuseste sa isi faca norma, este vandut pentru cateva zile sa faca pe sclavul pentru a invata. De aici incolo se poate calcula cam ce sume poate castiga un sef de clan, tinand cont ca in orasele occidentale muncesc pentru el sute de copii. Cu putin inainte de a trece cele trei luni in care se poate sta in Austria sau Gemania fara permis de rezidenta, grupul s-a intors deja in satra. Copiii isi vad pentru putin timp parintii, iar apoi sunt trimisi inapoi in Occident, in alte orase cu alte indatoriri.
„Odata intrati in acest cerc vicios, niciun copil nu poate iesi din el”, spune directorul sus citat. Seful clanului gaseste noi si noi metode de a-i indatora pe parinti. Ajunse la 15-26 ani, fetele sunt vandute unei alte satre care plateste o suma buna pentru ele. Cumparatorii se asteapta ca fata sa nasca multi copii, pentu a fi asigurati urmatori rromi care sa fie trimisi la cersit si furat in Europa de Vest. Numai asa modelul de business poate supravietui. – www.promptmedia.ro
