124709 – 06122013 – După un adevărat tur de forţă, Parlamentul României a reuşit să se încadreze în timpul pe care şi l-a propus şi să adopte Legea bugetului de stat şi Legea asigurărilor sociale de stat pentru anul 2014. Deşi unele trusturi media au considerat că cele două legi au fost adoptate prea rapid
şi că nu ar fi fost timp de dezbateri, ca participant direct la actul adoptării celor două legi îmi permit să am o altă opinie: departe de a fi adoptate în pripă, cele două importante proiecte de lege au fost, mai întâi, elaborate şi analizate cu mare responsabilitate de Guvernul României, după care au fost, de asemenea, atent cântărite în comisiile de specialitate ale Parlamentului. Ceea ce s-a votat în plen a fost, de fapt, forma finală a celor două proiecte de lege, după ce acestea au trecut, deja, prin filtrele anterior amintite, declară deputatul PSD Anghel Tîlvăr.
„În ceea ce mă priveşte, sunt chiar bucuros pentru faptul că, în comparaţie cu alţi ani, aceste legi de importanţă majoră pentru dezvoltarea ulterioară a ţării au fost adoptate mult mai rapid, pentru ca guvernul să poată să-ţi îndeplinească obiectivele pe care şi le-a propus pentru anul care urmează: majorări salariale pentru unele categorii de angajaţi bugetari, indexări de pensii, continuare proiectelor de infrastructură rutieră şi demararea altora noi, punerea în practică a proiectului de regionalizare şi aşa mai departe. Sigur, poate că nu este vorba de o proiecţie bugetară ideală (ca preşedinte al Comisiei pentru învăţământ ştiinţă tineret şi sport mi-aş fi dorit și eu, poate, ca educaţia să beneficieze de un buget cât mai mare), ci de una realistă şi echilibrată, care fixează anumite priorităţi, fără a neglija, însă, nici unul dintre domeniile socio-economice importante. Din aceste motive şi ştiind cu cât profesionalism şi responsabilitate s-a lucrat la această construcţie bugetară, sunt absolut nedumerit de intenţia declarată a preşedintelui ţării de a refuza promulgarea celor două legi, din motivul greu de înţeles al creşterii cu 0,7 eurocenţi a unei banale accize la combustibil. În primul rând, responsabilitatea stabilirii cotelor accizelor revine, totdeauna, guvernului ţării şi nu preşedintelui ei, nefiind, aşadar, motiv de nepromulgare a legii bugetului de stat. În al doilea rând, nu mi se pare deloc în ordine ca preşedintele ţării să facă speculaţii nesusţinute de nici un argument referitor la destinaţia ulterioară a unor surse bugetare, pornind din start şi ilogic de la nu ştiu ce interese electorale ale coaliţiei aflate la guvernare! Cel mai neplăcut m-a surprins, însă, libertatea pe care preşedintele şi-a luat-o atunci când a vorbit de aleşii locali în termeni total inadecvaţi, asemănându-i, nici mai mult, nici mai puţin, cu nişte tonomate care funcţionează numai în măsura în care-şi primesc „fisele” aferente!!! Plecând de la această cel puţin surprinzătoare atitudine a preşedintelui României, nu mă pot împiedica să mă întreb: o mai fi, oare, domnul preşedinte Traian Băsescu la curent cu realităţile existente, în acest moment, pe tot teritoriul ţării? O mai fi mers domnia sa în ultimul timp într-un consiliu judeţean sau într-o primărie (mai ales, într-una din mediul rural!), pentru a constata cât de greu se descurcă un preşedinte de consiliu judeţean sau un primar cu bugetul mereu insuficient comparativ cu necesităţile comunităţii pe care o reprezintă? Personal, știu destul de bine cât de dificil este să deţii astfel de funcţii în România anului 2013! De aceea îmi permit să afirm, fără nici o reţinere, că domnul preşedinte greşeşte profund atunci când vorbeşte cu atâta dispreţ despre aleşii locali. Copleşitoarea majoritate a acestora sunt nişte oameni muncitori şi pricepuţi în ceea ce fac, care cunosc foarte bine comunităţile din care provin, specificul şi tradiţiile acestora, nevoile cu care se confruntă, dar şi direcţia în care aceste comunităţi trebuie să se dezvolte pentru a diminua cât mai mult şi mai rapid decalajele pe care noi le mai înregistrăm, încă, în comparaţie cu ţările Europei occidentale. Este, de aceea, absolut nefiresc şi aproape ignobil să subestimezi activitatea, uneori titanică şi mai întotdeauna destul de prost salarizată, a acestor oameni care îşi fac datoria mai degrabă din ataşamentul pentru concetăţenii lor decât pentru interese pecuniare. De altfel, cel puţin în cazul comunităţilor mici, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, este greu de imaginat că electoratul ar putea vota altfel decât în cunoştinţă de cauză, cel ales fiind, de regulă, cel pe care oamenii îl cunosc ca fiind un bun gospodar şi un om ataşat profund comunităţii respective. De la ei se aşteaptă rezolvarea unor varii probleme şi tot ei sunt aceia care se străduiesc din răsputeri să îndeplinească aşteptările concetăţenilor lor, de multe ori cu bani puţini, dar cu multă voinţă şi entuziasm. Departe de a merita să fie astfel etichetaţi, apreciez că aceşti oameni ar trebui să beneficieze de întreaga noastră stimă, indiferent de culoarea politică pe care o au partidele lor. Cel puţin pe a mea, îi asigur că o au cu prisosinţă, dar m-aş fi aşteptat ca aceeaşi apreciere să o primească şi din partea actualului şef al statului, dacă nu din respect faţă de atribuţiile constituţionale ale funcţiei pe care o ocupă, măcar în virtutea faptului că, nu cu prea mult timp în urmă, era primarul general al municipiului Bucureşti. Ori, din câte îmi amintesc, preşedintele ţării de la acea vreme nu şi-a permis, vreodată, să vorbească despre activitatea de edil a domniei sale cu atâta lipsă de consideraţie. De altfel, sper ca domnul preşedinte să nu fi uitat că dacă vrei să fii respectat, trebuie să respecţi, la rându-ţi”. – www.promptmedia.ro
