141544 – 09122015 – Investiții în comunitățile sărace din România care să asigure locuri de muncă indiferent de etnie, organizarea unor activități de tip incluziv, care sǎ se adreseze tuturor persoanelor, indiferent de etnie, cursuri de limbă în țările scandinave (populația romă nu are acces la valorile, know-how ale țărilor de migrație), cursuri orientate pe planuri de afaceri și pe activități antreprenoriale, înfiinţarea în Norvegia a unui centru care să direcţioneze romii spre acele activităţi unde necesarul de forţă de muncă nu este acoperit şi asistenţă pentru angrenarea în activităţi productive legale și investirea în educația și emanciparea femeilor rome sunt recomandările care s-au desprins în urma cercetării „Aspecte pozitive ale migrației: femei rome ca agenți ai schimbării”, realizată de Asociația Eurocentrica în cadrul unui proiect derulat în perioada noiembrie 2014 – decembrie 2015 prin Programul PA17/RO13 Promovarea diversității în cultura și artă în cadrul patrimoniului cultural European, finanțat de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României.
Studiul a scos în evidență că discriminarea nu apare ȋn discursul respondenților, iar diferențele sunt percepute ca inechități sociale.
Principala problemă/soluție identificată de romii din localitate este lipsa locurilor de muncă, respectiv nevoia de a avea în regiune oportunități de angajare. Activitățile cu caracter economic, de tip întreprinzător, au caracter sporadic, de subzistență, iar așteptarea romilor este exprimată sub forma nevoii de asistență: “să ni se dea”.
Autoritățile nu joacă un rol important ȋn viața acestor oameni, în situația apariției unor probleme romii din comunitățile vizate apelând în primul rȃnd la rude. Cea mai cunoscută autoritate și cea cu care interacționează cel mai des este medical, iar despre primar nu au o imagine clară (nu-I cunosc apartenența politică și nici atribuțiile).
Efectele pozitive au fost identificate la nivel familial (creșterea nivelului de trai atenuează neînțelegerile din interiorul familiei). Romii rămân însă prinși în ciclul subzistenței (cerșit-cheltuieli curente), din care nu reușesc să iasă din cauza lipsei educației sau abilităților antreprenoriale. Emanciparea femeilor rome nu are legătură cu poziția din cadrul familiei (pentru că în majoritate sunt co-decidenți în familie). Pe termen lung, femeile rome nu beneficiază pe deplin de migrația în țările scandinave pentru că nu sunt expuse la alte roluri de gen și nu benefiază de emancipare economică.
Potrivit analizei, migraţia romilor din comunităţile studiate reprezintă un fenomen sezonier și de masă, dat fiind cǎ majoritatea familiilor au cel puţin un membru implicat în fenomenul migratoriu (care are loc în special primăvara și vara).
O noutate semnalată de cercetători este apariția alternanţei dintre bărbat şi femeie în a pleca peste hotare cu scopul de a câştiga bani.
Destinaţiile migraţiei romilor atunci cȃnd pleacǎ ȋn strǎinǎtate sunt Norvegia, Danemarca, Suedia, Germania, Franţa, Italia şi Portugalia, remarcându-se o modificare a preferinţelor (la începutul anilor 2000 Portugalia era destinația principal, pentru ca după aderarea României la Uniunea Europeană și criza economicǎ din 2008 migraţia s-a reorientat către statele din nordul continentului).
Între ţările scandinave, o destinaţie preferată a fost şi este în continuare reprezentată de Norvegia, în special Oslo. Explicaţia probabilă pentru această preferinţă este atitudinea prietenoasǎ a autorităţilor cu care romii au intrat ȋn contact (ȋn special poliția) şi, mai ales, de amabilitatea şi dărnicia locuitorilor. De altfel, la nivelul reprezentărilor mentale ale romilor, norvegienii se bucură de o imagine foarte bună. Principalele însuşiri pe care romii le asociază cu norvegienii sunt: bunătatea, toleranţa, dărnicia și milostenia.
Principalele cauze care determină migrația romilor sunt legate de sărăcie și lipsa oportunităților economice în Romȃnia (veniturile romilor constau cel mai adesea ȋn alocaţiile pentru copii şi mai rar, ȋn ajutoare sociale şi/sau pensii).
Persoanele intervievate în cadrul studiului nu au putut preciza domeniile în care lucrează pe perioada migrației, situație explicabilă fie prin ruşinea de a recunoaşte implicarea în activităţi precum cerşitul sau furatul, fie prin suspiciunea privind o posibilă impunere fiscală a veniturilor obţinute în strǎinǎtate. Cu toate acestea, principala activitate identificată rămâne cerşitul efectuat în spaţii publice. Alte ocupaţii concrete derulate în strǎinǎtate sunt distribuţia exemplarelor revistei „Folk er Folk” (publicaţie al cărei profit este redirecţionat tocmai către persoanele defavorizate care sunt angajate ca distribuitori) sau angajarea pentru una-două luni ca muncitori necalificaţi la întreprinderi private precum spălătoriile auto.
Respondenţii care au avut ca destinaţie Danemarca au menţionat de asemenea valorificarea pe plan local a deşeurilor reciclabile, dar şi valorificarea în România a articolelor vestimentare second-hand pe care le achiziţionează gratuit în afara ţării.
Cu o singură excepţie, nu au fost făcute referiri la eventuale infracţiuni săvârşite pentru obţinerea unor foloase materiale. O singură persoană a afirmat, la modul general, că romii care se deplasează în afara ţării comit furturi mărunte, indiferent de regiunea lor de provenienţă. În rest, romii care au participat la studiu s-au disociat de asemenea activităţi, semnalând însă că persoane de aceeaşi etnie, din alte județe, ar fi responsabile pentru comiterea infracţiunilor în strǎinǎtate.
Problemele cu care se confruntă romii în identificarea unor ocupaţii sigure şi profitabile sunt necunoaşterea limbii locale (depăşită de o mică parte a romilor prin cunoştinţe elementare de limbă engleză) şi de probleme de ordin legal (nu au documentele necesare pentru a fi angajaţi cu forme legale, nu sunt învăţaţi să urmeze procedurile legale şi să îşi asume obligaţiile ce decurg din înregistrarea unui contract de muncă cum ar fi, de exemplu, plata impozitelor către stat).
Nu au fost identificate diferenţieri ocupaţionale semnificative între bărbaţii şi femeile de etnie romă angrenaţi în fenomenul migratoriu.
Dat fiind caracterul de masă al migraţiei, efectele acesteia asupra indivizilor şi comunităţilor, în ansamblul lor, sunt puternice.
Efectele cele mai evidente sunt de ordin material: veniturile rezultate în strǎinǎtate le asigură subzistenţa (hrană, îmbrăcăminte ş.a.) pentru cea mai mare parte anului, banii fiind folosiți pentru repararea sau modernizarea locuinţelor, uneori pentru ridicarea unei locuinţe. Adeseori, banii sunt folosiți pentru asigurarea sănătăţii şi tratarea unor boli grave.
Efectele pozitive ale migraţiei din punct de vedere material conduc indirect la evoluţii pozitive în interiorul familiilor (existenţa unor venituri consistente elimină numeroase surse de tensiune).
La nivelul comunităţilor, migraţia a contribuit la dezvoltarea stratificării sociale, observabilă în special prin dimensiunea locuințelor sau a automobilelor. S-a remarcat reticența acestei categorii față de participarea la studii şi furnizarea de informaţii despre experienţele achiziţionate în timpul migraţiei. Persoanele care nu au reuşit să câştige decât pentru a-şi asigura viaţa de zi cu zi au dovedit o deschidere mult mai mare pentru a împărtăşi experienţele acumulate în timpul migraţiei.
În general, persoanele care au plecat acum mai mulți ani tind să obţină avantaje materiale mai consistente, pentru că au reuşit să fructifice oportunităţile existente ȋntr-o perioadǎ de timp când numărul posibililor beneficiari era încă redus.
În prezent, există unele frustrări provocate de stratificarea socială, pentru moment nesemnificative.
Există efecte și la nivelul modului de viaţă. Astfel, meşteşugurile și ocupațiile tradiţionale ale romilor tind să se piardă pentru că oportunităţile migraţiei i-au orientat spre ocupații mai rentabile.
Una dintre principalele probleme identificate este orientarea veniturilor către consum, neavând cunoştinţe pentru a investi în afaceri. În perspectiva în care nu vor mai exista oportunităţile oferite de migraţie, nivelul de trai al persoanelor angrenate în acest proces va scădea vertiginos, multe dintre ele nefiind capabile să se autoîntreţină.
În ceea ce privește implicarea femeilor rome în migrație, aceasta este comparabilă cu cea a bărbaţilor, iar activitǎțile sunt, de asemenea, comparabile.
Femeile rome erau consultate şi aveau un cuvânt real de spus în luarea deciziilor la nivelul familiei şi înainte de a ȋncepe sǎ meargǎ ȋn strǎinǎtate, dar apar modificări în cadrul familiei extinse, cu diferenţieri în funcţie de vârstă (femeile în vȃrstǎ sunt mai conservatoare).
foto:dw.com
