Acasă Politic CCR, amintiri din viitor

CCR, amintiri din viitor

DISTRIBUIȚI
Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Melescanu, reactioneaza la intrebarile jurnalistilor, inaintea inceperii Reuniunii informale a ministrilor afacerilor externe din statele membre ale UE(Gymnich), joi 31 ianuarie 2019, la sediul Bancii Nationale din Bucuresti. ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO

152789 – 14122019 – Text: Riseproject.ro

Foto: Andreea Alexandru / Mediafax Foto

Suntem în iunie 1998. Patru politicieni și un samsar imobiliar înființează o companie pe Șoseaua Cotroceni. Își împart acțiunile ei în mod egal și li se pierde urma în spatele hârtiilor. Un lanț solid de încredere îi leagă pe cei cinci. Dețin împreună și un partid politic, fondat în paralel cu firma și apărut dintr-o sciziune majoră a PDSR (actualul PSD).

Și trec 21 de ani. Firma și partidul nu mai există azi, dar doi dintre întemeietori lucrează încă la stat. Unul e judecător la Curtea Constituțională, celălalt – președintele Senatului. Iar judecătorul trebuie să decidă dacă senatorul, adică fostul său asociat, ocupă legitim a doua funcție în stat.

Cei doi

Altfel spus, Teodor Meleșcanu (susținut de PSD în Senat) așteaptă înfrigurat verdictul lui Marian Enache (susținut de PSD la CCR).

Când au înființat societatea (Millenium Trade Corporation), Meleșcanu era la primul său mandat de senator, ales în Prahova din partea PDSR. Fusese ministru de Externe în guvernul Văcăroiu (1992-1996), dar partidul intrase în opoziție. Firma a fost prima afacere în care politicianul s-a implicat formal.

Și judecătorul Marian Enache era atunci deputat PDSR de Iași, după o ascensiune de zece ani prin toate structurile FSN. La Revoluție s-a autoproclamat lider al mișcărilor de stradă din Vaslui, deși anterior lucrase cu Securitatea. Numai că dosarul său de rețea nu se află în arhivă, iar CNSAS mai poate confirma azi doar că a existat, din urme colaterale.

30 de ani mai târziu, Marian Enache verifică alături de ceilalți opt colegi din plenul CCR dacă înlocuirea lui Tăriceanu cu Meleșcanu respectă Constituția, după ce un grup de 33 de senatori ALDE, PNL, PMP și UDMR au contestat mișcarea PSD.

La orice altă instanță, Enache ar fi fost obligat să se recuze, dar la CCR nu există așa ceva. Judecătorii constituționali pot alege să nu se pronunțe în anumite spețe doar lipsind de la ședințele respective. Dar asta rămâne strict la latitudinea fiecăruia.

”Se consideră că, odată cu numirea la CCR, judecătorii renasc, nu mai au frați, nu mai au prieteni”, a observat avocata Elenina Nicuț, un avertizor tradițional asupra Curții.

Marian Enache este totodată cel mai bine plătit de acolo. Încasează anual aproape 813.000 de lei (173.000 de euro) din salariul de judecător cumulat cu indemnizația de revoluționar și trei pensii (de stat, de avocat și cea specială, de parlamentar). Venitul său lunar depășește 15.000 de euro.

Enache s-a remarcat și primăvara trecută, când l-ar fi ajutat pe celebrul Florin Iordache să scrie sesizarea prin care a contestat la CCR completurile de trei judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) – a dezvăluit Victor Ponta. Cert e că Enache a votat și pentru admiterea ei, alături de cei trei colegi numiți de PSD plus cel al UDMR. Scor strâns: 5-4.

Sesizarea lui Iordache a fost depusă într-un moment stresant pentru Liviu Dragnea, cu o săptămână înainte ca acesta să aibă termen în dosarul angajărilor fictive la un astfel de complet ÎCCJ. CCR a amânat însă de cinci ori să se pronunțe, iar Dragnea a fost condamnat.

O lună mai târziu, Darius Vâlcov și familia Cosma de la PSD Prahova, două dintre motoarele propagandei anti-justiție din ultimii ani, au sărbătorit decizia CCR. Primeau astfel dreptul de a cere rejudecarea dosarelor complexe de corupție în care sunt condamnați de prima instanță.

Boală subită

Situația lui Meleșcanu trebuia să se tranșeze miercuri, pe 11 decembrie, dar s-a întâmplat ceva neprevăzut și s-a amânat pe joi. Adică, ieri. Când, tot așa, s-a mutat spre sfârșitul lui ianuarie. Oricum, din septembrie și pană acum există șapte amânări.

Dar ce s-a întâmplat miercuri din senin? Marian Enache le-a transmis colegilor că se simte puțin rău și nu mai poate ajunge la ședință.

Cu o seară înainte, marți, RISE îl rugase pe Teodor Meleșcanu să comenteze relația cu judecătorul constituțional. Nu mai ține legătura cu el, ne-a asigurat al doilea om în stat. Dar nu vede un conflict de interese?

“Asta este o problemă a Curții, nu a mea. Curtea se pronunță așa cum crede de cuviință. Nu am avut nicio discuție pe tema respectivă cu nimeni.”

Enache n-a răspuns, dar n-a venit nici joi, iar CCR a amânat din nou pe motivul „imposibilității constituirii legale a completului de judecată”. Numai că, procedural, Curtea se poate pronunța fără să fie în formulă completă. Cvorumul legal presupune două treimi, deci poate lua decizii și când sunt prezenți doar șase din cei nouă judecători. Și-atunci?

Cei opt judecători nu au putut ajunge zilele acestea la un verdict majoritar. Și dacă voturile sunt patru la patru, cel al lui Marian Enache ar fi fost decisiv.

Am încercat să vorbim și cu Valer Dorneanu, președintele CCR, despre contextul în care a lipsit Marian Enache, dar a fost greu: “Eu nu ofer consultații juridice. Toată lumea prezentă a ascultat, dar dumneavoastră văd că vreți să aflați din gura mea. Un judecător a fost bolnav și nu s-a prezentat. La revedere.”

Al treilea camarad

E vorba despre Mircea Coșea, asociat cu Meleșcanu și Enache în firma de la sfârșitul anilor ’90 (Millenium Trade Corporation).

Până la 1 decembrie, Coșea a fost președintele consiliului de supraveghere al Transelectrica. Cum ar veni, reprezenta ochii și urechile Guvernului la operatorul național de energie electrică, numit fiind de PSD. Așa că a anunțat că nu face plângere penală împotriva fostului președinte Transelectrica, Marius Dănuț Carașol, demis în septembrie și arestat în noiembrie fiindcă și-a falsificat diploma de absolvire a facultății, obligatorie pentru numirea sa. Numire dispusă de Niculae Bădălău, fostul ministru PSD al Economiei.

De altfel, în ultimul an, Mircea Coșea a fost consilierul ministrului Bădălău, câștigând din asta 4.900 lei pe lună. Mai activează și în conducerea Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză din subordinea Finanțelor, pe care a prezidat-o imediat după Revoluție și unde soția lui, Olivia Coșea, e consilier. Iau amândoi 15.400 lei pe lună numai de aici. El mai primește 12.000 lei din două pensii (normală și specială). În total, cuplul Coșea încasează lunar peste 6.800 de euro de la stat.

Persoană importantă și în 1998, partenerul lui Meleșcanu & Enache era deputat atunci, la rândul lui, ales pe listele PDSR. Iar ca fost ministru al Reformei în guvernul Văcăroiu (1993-1996), Coșea s-a numărat printre arhitecții planului de privatizări în masă prin cupoane oferite românilor – o strategie care a eșuat.

Economist la bază, Mircea Coșea n-a dus-o rău nici pe vremea lui Ceaușescu. De exemplu, timp de șapte ani (1973-1980), a reprezentat oficial România la Comisia Economică a ONU pentru Europa din Geneva. Neoficial, însă, blajinul domn Coșea lupta în Războiul Rece și opera pe teren inamic ca ofițer de spionaj sub acoperire diplomatică. N-a făcut poliție politică, susține el acum.

În civilie, Coșea a îmbinat armonios politica și sinecurile de stat, dar nu a neglijat afacerile. O falangă importantă pe partea economică rămâne soția sa, Olivia, mai tânără cu 22 de ani.

În 2009, de pildă, când premierul Boc îl punea șef pe Coșea la Institutul Național de Administrație, Olivia se lansa în afaceri cu avioane comerciale (Medallion Air), alături de familia lui Mirică Dimitrescu, un fost pilot militar conectat la cazuri grave de spionaj economic și contrabandă cu protecție de stat. nainte să devină parteneri, doamna Coșea lucrase pentru Dimitrești (2005-2008) la o altă companie aviatică de-a lor (Jetran Air), racolată în 2005 de consultantul Stamen Stancev, fost ofițer de contrainformații în armata bulgară.

Stancev avea nevoie de un fel de cal troian în piață, adică o firmă românească prin care să tatoneze privatizările Romaero și Avioane Craiova.

Pe Mirică îl cunoscuse mai demult, la Sofia.

Diversiunea era menită să-l corupă pe ministrul Telecomunicațiilor (Codruț Șereș) și făcea parte dintr-o operațiune sofisticată în care bulgarul și partenerul său (Vadim Benyatov) culegeau informații despre privatizări și companii strategice românești, în beneficiul grupului bancar Credit Swiss.

Au fost condamnați patru consultanți străini pentru spionaj și doi miniștri pentru trădare. Plus câțiva funcționari.

Stancev a fugit însă la Monte Carlo, iar Benyatov în Los Angeles.

Când au început să curgă sentințele în 2008, Olivia Coșea era încă angajată la compania Jetran. Un an mai târziu, devenea asociată cu familia Dimitrescu în firma nouă (Medallion Air). – continuare pe www.Riseproject.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.