155508 – 08072020 – O serie de conferințe online, susținute de scriitori, critici literari și editori, a fost lansată de Direcția Centrul Cărții, din cadrul Institutului Cultural Român, pe canalul YouTube, sub genericul „Platforma discuțiilor literare“.
În prelegerea „Lista canonică a literaturii române“, criticul literar Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, explică ce înseamnă „selecția culturală“, cea pe care o fac, de regulă, criticii literari, profesioniștii, care are ca rezultat evidențierea operelor valoroase, și care este diferită de „selecția naturală“, pe care o fac cititorii, alegând cărți fără a aplica filtrul estetic. „Începem să vorbim despre literatură adevărată după selecția culturală – acesta este canonul“, spune Manolescu, subliniind importanța prezentării textelor literare valoroase în școli. Dacă în România un prim canon literar a fost cel junimist (canonul lui Maiorescu, un „ordonator“ al literaturii române), cel de-al doilea, datorat criticii interbelice (canonul Călinescu-Lovinescu), bazat pe criteriul estetic, rămâne în foarte mare măsură valabil și astăzi. Nicolae Manolescu menționează că în anii ’60 canonul a fost redescoperit, fiindcă „numai prin estetic ne puteam opune literaturii comandate de partid”, după ce, în anii ’50, canonul fusese „fabricat de către cenzură“. Amintind de teoria călinesciană potrivit căreia contribuția diferitelor etnii la literatura română este diferită, Manolescu consideră că „dacă există un specific național în literatură el este făcut în istorie și nu e dat de la natură; nu cred că e bine să amestecăm natura și cultura“, subliniind că „naționalul este o trăsătură, nu o calitate”.
