– 93352 – 30082010 – Societatea Academica din Romania cere abrogarea OUG 58/2010 si a normelor sale de aplicare, precum si eliberarea din functie a celor care au redactat sau au avizat actul normativ si normele sale de aplicare. Societatea Academică din România, care a susţinut constant în decursul timpului lărgirea bazei de impozitare ca soluţie la creşterea veniturilor publice, a examinat, în săptămîna care a trecut, Ordonanţa de Urgenţă 58/2010, precum şi normele de aplicare ale
acesteia. Rezultatul acestei analize a condus la următoarele concluzii şi recomandări:
OUG 58/2010 are probleme majore de concepţie şi redactare şi trebuie abrogată neîntîrziat. În formularea actuală, legea creşte nepermis discreţia administrativă. Ordonanţa se contrazice flagrant cu normele de aplicare, fiind, de fapt, neimplementabilă. SAR recomandă contribuabililor să nu depună nici un fel de declaraţii pînă cînd actul legislativ nu este reemis într-o formă clară şi corectă. Explicaţie: Definiţia activităţilor care pot fi “reconsiderate” ca activităţi dependente (şi pentru care taxele datorate sunt identice cu cele pentru contractele de munca) este confuză şi imposibil de aplicat. In practică, autorităţile fiscale vor avea puteri absolute asupra contribuabililor, care riscă să fie sancţionaţi pentru că interpretarea pe care ei o dau acestei definiţii diferă de cea a organele fiscale. În plus, nu se ştie ce înseamnă din punct de vedere juridic “reconsiderarea” unor activităţi şi nici dacă acest proces va conferi persoanelor în cauza aceleaşi drepturi ca şi salariaţilor (ex. Concedii de odihna, medicale, pentru ingrijirea copilului, dreptul la greva etc). În privinţa plăţii şi declarării contribuţiilor pentru activităţile non-dependente, normele de aplicare contrazic OUG 58/2010. OUG 58/2010 pune aceste obligaţii în sarcina plătitorului de venit, iar normele metodologice în sarcina beneficiarului de venit. Aceste contradicţii generează, în practica, haos şi vulnerabilizeaza atât plătitorii de venit cât şi beneficiarii de venit în faţa organelor de control care îi vor putea amenda fie pentru că nu au respectat OUG 58/2010, fie pentru că nu au respectat normele de aplicare. Termenele de depunere a acestor declaraţii sunt, de asemenea, nerezonabile şi imposibil de respectat, împingîndu-i pe cetăţeni la nerespectarea legii şi culpabilizîndu-i în mod nejustificat. Culmea acestor aberaţii: nerespectarea obligaţiilor de depunere lunară e sanctionată cu amenda între 7.500 RON si 15.000 RON pentru fiecare contract în parte. Amenda este absurd de mare şi nu este corelata în nici un mod cu valoarea contractului declarat. OUG 58/2010 nu va aduce la buget suma, de altfel modică, care este ţinta Guvernului. Ea creşte nepermis costurile de tranzacţie atât pentru cetăţean cât şi pentru stat şi, la o analiză reală, se vede că e mai degrabă costisitoare decât profitabilă. Explicaţie: Erorile de conceptie si formulare vor genera un şir interminabil de procese unde contribuabilii vor invoca neclaritatea legii în apararea lor şi vor cîştiga. Aceasta harababura ar fi putut fi evitată dacă OUG 58/2010 prevedea clar că taxele sociale sunt datorate şi pentru alte contracte decat cele de muncă (ar fi putut fi enumerate expres acele contracte exceptate de la plata acestor taxe), fară a se folosi aceasta falsă construcţie juridică a “reconsiderarii unui contract”. Pentru a se face o adevărată analiză cost-beneficiu a acestei prevederi ar fi trebuit oricum calculat timpul de implementare pierdut de organele statului şi de contribuabili, care depăşeşte cu mult beneficiile potenţiale. Aceste costuri provin mai ales din frecventa lunara a plaţilor. In mod rezonabil, ar fi trebuit programată o singura plata pe an, la sfârşitul anului fiscal, şi nu lunar şi pentru fiecare contract în parte aşa cum este prevăzut în OUG 58/2010 şi în normele de aplicare. În concluzie, OUG 58/2010 şi normele sale de aplicare sunt un exemplu clar de reglementare aberantă şi imposibil de aplicat, care sabotează statul de drept. Faptul că această reglementare a putut trece de instanţele de avizare ridică un serios semn de întrebare asupra capacităţii Guvernului. Cei care au redactat şi au avizat aceste reglementări trebuie demişi neîntîrziat, iar ordonanţa abrogată. O eventuală reemitere merită să fie făcută doar dacă Guvernul respectă procedurile legii transparenţei decizionale şi consultă, spre beneficiul său în primul rînd, specialişti capabili să facă o lege implementabilă. Recomandarea SAR este ca Guvernul să abandoneze acest proiect şi să desfăşoare, în schimb, controale repetate pentru a se asigura că angajatorii încheie contracte adecvate tipului de activitate desfăşurată. Problemele administrative prezentate de controlul la un organ de presă la care şoferii sunt plătiţi prin drepturi de autor sunt infinit mai mici decît cele de a stabili cîte luni contribuie pe an la ajutorul de şomaj un scenarist care a fost remunerat în tot anul pentru două scenarii. Costurile de implementare ale ordonanţei depăşesc cu mult pe cele ale aplicării vechii legislaţii, care avea şanse mai bune de a aduce beneficii economice similare. – www.promptmedia.ro
