Acasă Social Administratie Federația sindicatelor din penitenciare

Federația sindicatelor din penitenciare

DISTRIBUIȚI

 149640 – 01022018

Cele 12 soluții pentru problemele din penitenciare, promisiuni uitate

Anul 2017 a fost unul ratat pentru sistemul penitenciar, susțin sindicaliștii din Penitenciare. ”A început cu episodul ”Noaptea ca hoții”, cel care ar fi putut rezolva rapid problema în sensul grațierii cu țintă și al eliminării motivelor pentru așa un efort politic, și s-a incheiat cu ”Pacea de la Penitenciarul Vaslui”, moment in care ministrul a mai facut o promisiune de care nu s-a ținut: plata datoriilor către personalul din penitenciare, cele peste un milion de ore suplimentare, nerecuperate în ultimii doi ani.

2017 a fost și anul promisiunilor neonorate. După 6șaseluni de mandat și de discuții pur teoretice despre sistemul penitenciar l-am determinat pe ministrul Justiției să coboare de la catedră și să viziteze primul penitenciar. La acel moment, pe fondul protestelor angajaților din penitenciare, i-am propus ministrului și o listă cu 12 soluții pentru problemele din penitenciare pe care a și promis, la o discuție ulterioară, că le va pune în practică, într-o formă sau alta. În realitate, însă, niciuna dintre aceste promisiuni nu a fost respectată. Nici măcar din greșeală.

  1. Eșec managerial. Pentru că sistemul penitenciar nu poate fi gestionat în regim de fără frecvență, am cerut să fie desemnat un secretar de stat care să aibă delegată competența de a gestiona sistemul penitenciar și proiectul de modernizare a acestuia. Ministrul și-a asumat conducerea cu intermitență, și asta explică lipsa totală de rezultate.
  2. Lipsă de comunicare. Am cerut ministrului Justiției ca dialogul pe tema problemelor din penitenciare să nu fie doar o operaţiune conjuncturală de relaţie cu mass-media sub ameninţarea protestelor. A promis întâlniri lunare și și-a asumat un calendar pentru punerea în aplicare a soluțiilor dispuse de către primul-ministru. Nu s-a ținut de cuvânt.
  3. Aservire prin împuternicire. Pentru că instituția împuternicirii era deja abuzată, am solicitat ministrului justiţiei să dispună modificarea procedurilor concurs şi urgentarea ocupării funcţiilor vacanţe de management superior din sistemul penitenciar. A înțeles rapid că un director numit prin concurs e un director independent și a blocat toate concursurile pentru aceste funcții, numind împuterniciți pentru câte 3 – 6 luni.
  4. Blocarea investițiilor. Am propus punerea în practică a obligațiilor asumate de către Guvernul României și demararea planului de investiții aprobat în 2016 și finanțat cu peste 800 de milioane de euro până în 2022 cu scopul de a moderniza sistemul penitenciar. În schimb, bugetul penitenciarelor a fost redus cu peste 30 de milioane de Euro, echivalentul construirii unui penitenciar nou sau al modernizării a peste 11.000 de locuri de cazare în penitenciarele existente.
  5. Subfinanțarea penitenciarelor. Pentru că îmbunătățirea condițiilor din penitenciare – de detenție, dar și de muncă – depinde de un program de finanțare coerent, am cerut suplimentarea bugetului penitenciarelor cu sumele necesare realizării acestui obiectiv. Nu s-a întâmpla. Dimpotrivă s-a mai încercat o reducere a finanțării cu peste 65 de milioane de lei, pe care ministrul Justiției a susținut-o entuziast și la care s-a renunțat în ultimul moment ca urmare a intervenției simndicatelor.
  6. Criză de personal. În pofida situației de evidentă criză, angajările în sistemul penitenciar au fost blocate de către ministrul justiției care a ținut luni bune la sertar propunerile în acest sens și a refuzat să susțină în fața Guvernului aceste inițiative, deși – în ultimii 2 ani – 1 angajat din 4 a părăsit sistemul penitenciar și, în acest context, se înregistrează milioane de ore suplimentare, din care peste 1 milion nerecuperate și neplătite.
  7. Dezorganizarea penitenciarelor. Având în vedere că de mai bine de 8 ani, statele de funcţii şi organigramele penitenciarelor n-au mai fost modificate pentru a fi adaptate nevoilor operative, am solicitat ministrului justiţiei să asigure suplimentarea acestor state de la 15.000 la 20.041 de funcţii, conform standardelor. După luni de tergiversări, am obținut suplimentarea cu 1.000 de funcții, însă acestea nu au fost finanțate niciodată.
  8. Legislație blocată. Cu excepția proiectelor care prevedeau beneficii pentru deținuți, practic toate celelalte acte normative necesare bunei funcționări a sistemului penitenciar au fost fie întârziate nepermis, fie blocate de către ministrul Justiției. Un exemplu în acest sens îl constituie aprobarea în noaptea premergătoare punerii în aplicare a regulamentelor necesare implementării recursului compensatoriu, fapt ce a dus la extrem de multe erori.
  9. Lipsă de reprezentare. Am solicitat ministrului Justiţiei să apere şi să promoveze drepturile şi interesele personalului din penitenciare la nivelul Guvernului dar şi în relaţia cu alte instituţii. Nu numai că n-a făcut-o, dar și-a permis chiar să acționeze împotriva angajaților, prin încercarea de a promova aplicarea unor proceduri disciplinare care să înlăture practic orice posibilitate de reacție a personalului din penitenciare.
  10. Discriminări salariale. Prin aprobarea cu întârziere a unor regulamente interne și prin lipsa de implicare la nivel guvernamental, agenții, ofițerii și personalul civil din penitenciare au fost privați de unele drepturi salariale, deși au lucrat în condițiile care presupun acordarea acestor drepturi. Asfel, sporul pentru serviciul de continuitate nu a fost acordat angajațillor din penitenciare, după cum nu a fost acordate nici compensațiile pentru lucrul cu deținuți cu afecțiuni psihice, urmând ca acestea să fie recuperate în instanță.
  11. Discriminări la pensionare. Pensiile personalului din penitenciare au fost reduse cu aproape 30% începând cu 15 septembrie, iar ministrul Justiției n-a schițat niciun gest în sprijinul celor care și-au sacrificat o viață pentru a lucra cu deținuți. A mai promis ministrul c-o să rezolve și problema personalului civil, care și-a pierdut grupa de muncă deși lucrează în aceleași condiții. Am rămas cu promisiunea.
  12. Statutul personalului, în așteptare. De-a lungul timpului am încercat o modernizare a ceea ce în prezent se numește “Statutul funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare”. Chiar și acest demers, care nu presupune resurse financiare suplimentare, a fost întârziat și blocat prin tot felul de tertipuri.

Merita amintită și lipsa de reacție în sensul aplicării legii în legătură cu reclamațiile referitoare la favorizarea deținuților-vip de la Penitenciarul Poarta Albă. Ministrul Justiției a refuzat să dispună măusuri pentru sancționarea celor vinovați. E drept că i-a vizitat pe aceștia din urmă și, după ce a discutat cu amintitele VIP-uri, i-a certat pe judecătorii care nu-i pun rapid în libertate.

2017 a fost, așadar, un an ratat pentru modernizarea sistemului penitenciar și un an al promisiunilor neonorate. Pentru aceste motive, 2018 se prefigurează a fi anul protestelor personalului din penitenciare. Urmează deci acțiuni în instanță, sesizări la instituțiile europene și acțiuni de protest în penitenciare și la București, iar calendarul și intensitatea acestora vor depinde în mare măsură de disponibilitatea la dialog a noului Guvern”, se arată într-un comunicat de presă al federației.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.