171654 – 26032024 – Astăzi, Consiliul European a adoptat oficial o directivă privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal. Actul legislativ va îmbunătăți investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor împotriva mediului.
Directiva stabilește norme minime privind definirea infracțiunilor și sancțiunilor penale la nivelul UE. Ea înlocuiește legislația anterioară, care datează din 2008, și se va aplica numai infracțiunilor comise pe teritoriul UE.
Statele membre pot însă opta pentru extinderea competenței lor la infracțiunile care au fost săvârșite în afara teritoriului lor.
O listă extinsă a infracțiunilor
Numărul actelor considerate infracțiuni va crește de la nouă la 20. Printre infracțiunile noi se numără traficul cu lemn, reciclarea ilegală a componentelor poluante ale navelor și încălcările grave ale legislației privind substanțele chimice.
Noul act legislativ introduce și o clauză privind „infracțiunile calificate”, care se aplică atunci când o infracțiune menționată în directivă este comisă cu intenție și provoacă distrugerea mediului sau daune ireversibile sau de lungă durată acestuia.
Sancțiuni
Infracțiunile comise cu intenție care cauzează decesul unei persoane vor fi pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin zece ani (statele membre pot decide să prevadă pedepse și mai severe în legislația lor națională). Alte infracțiuni vor fi pedepsite cu închisoarea până la cinci ani. Pedeapsa maximă cu închisoarea pentru infracțiunile calificate va fi de cel puțin opt ani.
Pentru întreprinderi, amenzile vor fi de cel puțin 5% din cifra de afaceri mondială totală pentru cele mai grave infracțiuni sau, ca alternativă, de 40 de milioane EUR. Pentru toate celelalte infracțiuni, amenda maximă va fi de cel puțin 3% din cifra de afaceri sau, ca alternativă, de 24 de milioane EUR.
Statele membre vor trebui să se asigure că persoanele fizice și întreprinderile pot fi sancționate prin măsuri suplimentare, cum ar fi obligația autorului infracțiunii de a reface mediul sau de a compensa daunele, excluzându-l de la accesul la finanțare publică sau retrăgându-i permisele sau autorizațiile.
Statele membre au la dispoziție doi ani de la intrarea în vigoare a directivei pentru a-și adapta normele naționale la aceasta.
