109055 – 27032012 – Deputatul PSD Valeriu Zgonea a cerut marti în plenul Camerei Deputaţilor stoptarea imediată a Planului National de Dezvoltare a Infrastructurii din cauză că “acest program nu face altceva decât să toace banii din bugetul statului, fără niciun control şi fără niciun rezultat”.
“În orice ţară democratică, rolul guvernării este de a asigura dezvoltarea statului şi a societăţii, pe baze sănătoase şi durabile. Aceasta presupune fundamentarea deciziilor pe politici publice, întocmirea, monitorizarea şi implementarea unor planuri naţionale care să vizeze identificarea nevoilor reale ale societăţii şi a pârghiilor de satisfacere a acestora – toate având ca destinatar final cetaţeanul. Ce se întâmplă astăzi în România contravine, însă, tuturor principiilor de bună guvernare. Un exemplu elocvent în acest sens este aşa-numitul Program Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, despre care am mai vorbit şi despre care, sunt convins, vom mai avea ocazia să vorbim. PNDI a fost lansat de Guvern prin OUG 105, în noiembrie 2010. Scopul Programului era dezvoltarea într-un mod accelerat a sistemului de infrastructură din România. Nimeni nu contestă faptul că infrastructura României are nevoie de investiţii şi dezvoltare, în special în mediul rural. Dar trebuie subliniat faptul că, la momentul lansării PNDI, erau deja în derulare alte programe, instituite prin O.G. 7/2006 şi Măsura 3.2.2., care aveau acelaşi obiectiv – modernizarea satului românesc. În baza Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural, instituit prin O.G. nr.7/2006, avem proiecte de alimentare cu apă şi canalizare şi de asfaltare începute în 400 de localităţi, proiecte nefinalizate până la această oră. Nu s-au mai acordat fonduri. Peste un milion de cetăţeni, din aceste localităţi, stau şi aşteaptă bani pentru terminarea proiectelor. S-au colmatat puţurile, se alege praful de banii investiţi până acum, dar guvernanţilor nu le pasă. Pe Măsura 3.2.2. „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale”, avem peste 800 de proiecte eligibile şi nefinanţabile. Desigur, cele mai multe dintre acestea se regăsesc la primăriile PSD şi PNL. Oamenii au muncit, şi-au pus speranţele în aceste proiecte, dar fondurile erau cu „destinaţie”, culoarea politică fiind un criteriu de bază în distribuirea banilor. Asadar, funcţionau în paralel mai multe programe care, independent unul de celălalt, propuneau aceleaşi obiective de investiţii, ceea ce demonstrează clar că nu există niciun studiu de impact care să stabilească oportunitatea programelor de politici publice, nu există nicio strategie sau analiză de etapă necesară implementării lor corespunzătoare şi niciun raport post-implementare. Aşa cum vă spuneam, în noiembrie 2010 a fost aprobată OUG 105 care reglementa PNDI, iar în februarie 2011 a fost adoptată Legea 15 pentru aprobarea şi modificarea OUG 105. E inutil să mai spun că toate amendamentele PDL au fost adoptate, iar cele ale PSD au fost respinse. Dar este important să spun că parlamentarii PDL au avut grijă să modifice destinaţia banilor. Astfel, „modernizarea satului românesc” s-a transformat „modernizarea localităţilor”, moment în care municipii precum Arad, Cluj şi Suceava au putut să concureze pentru banii puşi la bătaie de doamna Udrea cu nişte comune de câteva sute de locuitori. În noiembrie 2011 a fost instituie o comisie tehnico-economică la Ministerul Dezvoltării Regionale şi al Turismului, în fruntea căreia s-a aşezat doamna Udrea. Această Comisie avea reponsabilitatea de a selecta şi a de prioritiza proiectele depuse de autorităţile locale. Aproape 60% din totalul lucrărilor au fost realizate în localităţi conduse de primari PDL, chiar dacă, la nivelul întregii ţării, PDL are mai puţin de o treime din primării. Există cifre clare, pe proiecte, pe localităţi, pe judeţe, nu fac nicio afirmaţie care nu poate fi probată cu cifre. Cele mai mari sume au ajuns în judeţele conduse de preşedinţi de consilii judeţene înregimentaţi la PDL: Suceava (360.456.451 RON), Bistriţa-Năsăud (311.280.645 RON). Cele mai mici sume au ajuns în judeţe cu preşedinţi de CJ de la PSD şi PNL, precum Brăila (178.675.000 RON) şi Călăraşi (193.862.903 RON). Cele mai multe lucrări le găsim în judeţe conduse de PDL: Alba şi Arad. Cele mai scumpe lucrări – în Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Cluj, Covasna. La acest capitol apare întrebarea: cât costă un kilometru de asfalt în România? În baza prevederilor legale în materie, prin care se stabilesc standardele de cost pentru obiectivele de investiţii finanţate din fonduri publice, am calculat costul mediu al unui kilometru de drum reabilitat/modernizat, iar rezultatul este următorul: 890.000 RON (fără TVA) pentru un kilometru de drum comunal şi 1.500.000 RON (fără TVA) pentru un kilometru de drum judeţean. Precizez că am avut în vedere cazul extrem în care se aplică toate majorările, la nivelul maxim, prevăzute de lege pentru condiţii deosebite. Atunci cum se explică diferenţele uriaşe de preţ? În Bistriţa-Năsăud, un kilometru de drum costă aproape 2,5 milioane RON. În Covasna, Botoşani şi Caraş-Severin – în jur de 1,8 milioane RON. Mult mai puţin costă în Argeş, Dolj, Gorj, Giurgiu, Ialomiţa, Olt, Vâlcea – sub un milion RON. Revenind la modul de selectare a lucrărilor, în Bihor, Timiş, Bacău şi Brăila, localităţile conduse de primari PDL au primit cele mai multe lucrări, deşi atât PSD cât şi PNL au un număr semnificativ de primari în toate aceste judeţe. Este firesc să ne întrebăm cum se explică faptul că în 6 judeţe – Bacău, Bihor, Brăila, Galaţi, Timiş şi Teleorman – nu au fost realizate lucrări de reabilitare drumuri în niciuna din localităţile conduse de primari PSD. Iar acest lucru s-a întâmplat deşi judeţele respective au primit fonduri consistente prin PNDI, numai că toţi banii au ajuns la PDL. Am cerut în repetate rânduri oprirea acestui program clientelar, care se adresează primăriilor PDL, preşedinţilor de Consilii PDL şi clientelei politice de partid. Reprezentanţii instituţiilor financiare internaţionale şi ai Comisiei Europene au cerut şi ei oprirea PNDI, pentru că acest program nu face altceva decât să toace banii din bugetul statului, fără niciun control şi fără niciun rezultat. Ce au făcut guvernanţii? Au introdus un amendament la Legea 15/2011 prin care se prevede că „prin legile bugetare pot fi devansate creditele de angajament şi creditele bugetare destinate PNDI”. Si astfel au apărut 50 milioane de lei în bugetul PNDI pe anul 2012, deşi, conform OUG 105, fondurile urmau să fie alocate abia în 2013. Marii constructori, prieteni ai PDL, îşi freacă mâinile mulţumiţi, acceptând chiar să contracteze credite din care să-şi acopere investiţiile iniţiale, urmând să-şi primească banii în 2013, de la Guvern, care Guvern o fi el atunci. PNDI, un program de 21 de miliarde de RON, a fost exact instrumentul de care aveau nevoie actualii guvernanţi pentru a-şi umple puşculiţa înainte de campanie. PNDI încalcă toate practicile fiscale europene, încalcă strategia fiscal bugetară 2011-2013 trimisă la CE şi al FMI, agravează deficitul bugetar pe termen lung şi creează o îndatorare a statului care nu se vede în bugetul de stat. Cerem, din nou, prim-ministrului stoparea imediată a PNDI în toată România, pentru că nu este un program pentru cetăţeni, ci pentru PDL şi clientela politică a celor aflaţi astăzi la guvernare”, a spus Valeriu Zgonea. – www.promptmedia.ro
